Incredere în mintea şi inima omului

Incredere în mintea şi inima omului 61 / 61
30.05.2009, Vatican (Catholica)

În contextul în care relativismul şi nihilismul influenţează cultura, principala contribuţie a Bisericii trebuie să fie să dea mărturie despre încrederea în viaţă şi în persoana umană, în raţiunea şi capacitatea omului de a iubi, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea joi, când i-a primit pe participanţii la adunarea generală a Conferinţei Episcopale Italiene, a cărei reuniune s-a încheiat ieri.

Preluând o temă discutată anterior de Episcopii italieni, Sfântul Părinte a vorbit despre elementele "urgenţei educaţionale". "Într-un context în care conceptele relativiste şi nihiliste asupra vieţii exercită o puternică atracţie, într-o vreme în care însăşi legitimitatea educaţiei este pusă la îndoială, principala contribuţie pe care ne-o putem aduce este să dăm mărturie despre încrederea noastră în viaţă şi în om, în raţiunea sa şi în capacitatea lui de a iubi", a spus Pontiful. "Dificultatea formării de creştini autentici se suprapune peste dificultatea creării de oameni maturi şi responsabili." Episcopul Romei a subliniat apoi că pentru elaborarea unui proces general de dezvoltare în centru trebuie să se afle proiecte educaţionale de "conştientizare a adevărului şi binelui şi aderenţa liberă la aceste valori". Sfântul Părinte a subliniat apoi nevoia de "educatori cu autoritate". "Un adevărat educator se pune în prima linie şi ştie să fie autoritar şi exemplu în acelaşi timp pentru cei care îi sunt încredinţaţi spre educare."

Papa s-a referit şi la apropiatul An al Preoţiei, amintind că slujirea preoţească "este o slujire faţă de Biserică şi de poporul creştin, care cere o profundă spiritualitate [...] hrănită de rugăciune şi de o unire personală intensă cu Domnul, pentru a putea să îi slujim pe fraţii şi surorile noastre prin predicare, sacramente, îngrijirea comunităţii şi ajutarea săracilor. Întreaga slujire preoţească revelează [...] importanţa angajamentului pentru educaţie, pentru ca oamenii să crească liber şi responsabili ca creştini maturi şi conştienţi." La final Sfântul Părinte a vorbit şi despre o formă particulară de caritate eclezială: caritatea "intelectuală", "un exemplu semnificativ fiind angajamentul de promovare a unei mentalitati pro-viata".

DR.BUDAU P.GHEORGHE 30.05.2009, Vatican (Catholica)