Minuni, miracole

De Dr. Sandulache Sorin

In Biblie sunt folositi o serie de termeni ebr. aram. si gr. ca sa descrie activitatea in natura si in istorie a Dumnezeului celui viu.[i] In evanghelii sunt traduse prin mai multe cuvinte cum ar fi „minuni”, „miracole”, „semne”, „fapte marete”, „puteri”. Trei sublinieri de baza ale cuvintelor originale. Acestea caracterizeaza activitatea lui Dumnezeu ca fiind:

1. Distinctiva, minunata;

2. Nemaipomenita, caracterizata prin putere;

3. Logica, semnificativa; calitatea de semn

Minunile si ordinea naturala

Scriptura nu face o distinctie clara intre constanta providenta suverana a lui Dumnezeu si actiunile Sale individuale. Credinta in minuni isi are locul in contextul unei conceptii despre lume care priveste intreaga creatie ca fiind continuu dependenta de activitatea sustinatoare a lui Dumnezeu si supusa voii Lui suverane (cf. Col 1,16.17).

Toate cele trei aspecte ale activitatii lui Dumnezeu – minune, putere, semnificatie – sunt prezente nu numai in actiunile speciale ale lui Dumnezeu, ci in intreaga ordine creata (Rom 1,20).

Toate evenimentele sunt cauzate de puterea suverana a lui Dumnezeu. Faptele distincte ale lui Dumnezeu scot in evidenta caracterul activitatii lui Dumnezeu, acela de a fi diferita si superioara activitatii omului si cu atat mai mult activitatii idolilor, de a fi caracterizata prin putere, revelandu-L pe El in natura si in istorie.

„Legile naturale” sunt descrieri ale acelui univers in care Dumnezeu este intotdeauna la lucru. Numai datorita unei denaturari filozofice nejustificate sunt ele prezentate ca fiind lucrarea unui sistem inchis prin care acesta se autosustine (naturalism) sau ca fiind decrete rigide ale unui Dumnezeu care a reglat universul astfel incat acesta sa functioneze ca un mecanism (deism). Explicatiile rationaliste nu pot diminua si deseori sunt suprflue.

Unii filozofi si teologi au sustinut ca facerea de minuni este incompatibila cu natura si cu scopul pe care il are Dumnezeu. De ce trebuie ca El sa „Se amestece” in felul in care se desfasoara lucrurile in ordinea naturala?

R: Dumnezeu este un Dumnezeu viu si personal. Imuabilitatea Lui nu este aceea a unei forte impersonale, ci este credinciosia unei Persoane: actiunea Sa creatoare a dat nastere unor creaturi inzestrate cu simtul responsabilitatii pe care El le trateaza, nu ca pe niste papusi, ci ca pe niste persoane care poarta chipul Lui. Minunile sunt evenimente care pun in lumina intr-un mod dramatic aceasta natura vie si personala a lui Dumnezeu, care este activ in istorie nu ca un simplu Destin, ci ca un Rascumparator care Isi mantuieste poporul si-l indruma.

O intelegere mai deplina a cailor in care lucreaza Dumnezeu poate sa ne arate ca unele evenimente care au fost considerate unice nu au fost decat niste evenimente naturale normale. O astfel de cunoastere, insa, nu poate exclude in mod logic niciodata exceptionalul si extraordinarul. Desi nu exista o discontinuitate radicala intre minuni si „ordinea naturala”, asa cum au pretins cei care au fost afectati cel mai mult de scepticismul din zilele noastre cu privire la acest subiect, este clar ca Scriptura vorbeste despre multe evenimente care sunt extraordinare sau chiar unice – aceasta raportat la nivelul general de intelegere a naturii pe care in avem.

Minunile si revelatia

Care este rolul precis pe care aceste evenimente extraordinare il joaca in autorevelarea totala a lui Dumnezeu in istorie. Semne care ii autentifica pe prorocii si pe apostolii lui Dumnezeu si in primul rand pe Fiul Lui.

Aspectele relatiei dintre relatarile miraculoase si autorevelarea lui Dumnezeu sunt complexe. Minunile nu sunt pur si simplu o autentificare externa a revelatiei, ci o parte esentiala a ei, al carei scop adevarat a fost si este acela de a produce credinta in interventia mantuitoare a lui Dumnezeu in cei care cred.

a. Minunile false

Isus a refuzat in mod constant sa dea oamenilor un semn din cer, sa faca minuni inutile si spectaculoase, numai pentru a le garanta ca invataturile Sale sunt adevarate. Simpla capacitate de a face astfel de minuni nu ar fi fost in nici un caz o astfel de garantie. Exista referiri frecvente atat in Scriptura cat si in alte scrieri cu privire la minuni care au fost facute de oameni care se impotriveau scopurilor lui Dumnezeu. Refuzul de a face minuni numai de dragul lor marcheaza o delimitare clara intre minunile biblice si termenul general de miracol.

Falsa minune se distinge de minunea adevarata prin faptul ca minunea adevarata se potriveste cu restul revelatiei. Ea se armonizeaza cu cunostintele pe care credinciosul le are deja cu privire la Dumnezeu, chiar si in cazul cand adanceste aceste cunostinte. Astfel, Israel trebuia sa respinga orice minuni care Il neaga pe Domnul (Deut 13,2.3)

b. Minunile si credinta

Infaptuirea minunilor are ca scop adancirea intelegerii pe care o are omul cu privire la Dumnezeu. Minunile sunt modul dramatic al lui Dumnezeu de a le vorbi celor care au urechi sa auda. Relatarile miraculoase se ocupa indeaproape de credinta celor care le observa sau a celor care participa la ele (cf. Exod 14,31; 1Imp 18,39) si de credinta celor care le vor auzi sau vor citi mai tarziu despre ele (Ioan 20, 30-31). Isus a cautat credinta la oameni, ca o reactie corecta la prezenta si la faptele Lui; credinta a fost aceea care „a insanatosit” pe unii, care a facut distinctie intre simpla creatie a unei impresii si transmiterea revelatiei lui Dumnezeu, care aduce mantuire. Facerea de minuni pentru multimi sau pentru sceptici era incompatibila cu misiunea Lui: in acest sens El nu a putut face minuni in Nazaret.

c. Minunile si Cuvantul lui Dumnezeu

Un aspect demn de remarcat – poate aspectul principal – al minunilor este faptul ca acele evenimente vor avea loc este prezis de Dumnezeu trimisului Sau ori prin trimisul Sau (cf. Ios 3,7.13; 1Imp 13, 1-5), ori are loc la porunca sau in urma rugaciunii unui trimis (cf. Exod 4,17; Num 20,8; 1Imp 18,37.38); uneori este mentionata atat prezicerea evenimentului cat si porunca de a avea loc (cf. Exod 14). Acest aspect subliniaza din nou legatura dintre minuni si revelatie, si dintre minuni si Cuvantul creator al lui Dumnezeu.

d. Momentele cruciale ale istoriei sacre

O alta legatura intre minuni si revelatie este aceea ca ele se concentreaza in jurul momentelor cruciale ale istoriei sacre.

Izbavirea de la Marea Rosie si Invierea lui Hristos.

timpul lui Ilie si a lui Elisei, cand Israel era pe punctul de a cadea intr-o totala apostazie (cf. 1Imp 19,14);

in timpul impresurarii Ierusalimului din vremea lui Ezechia (2Imp 20,11);

in timpul exilului ( passim);

si in primele zile ale lucrarii misionare crestine.

Minunile in Noul Testament

Frecventa minunilor de vindecare este cu mult mai mare in perioada NT decat in oricare alta perioada a VT. Vechiul Testament prezinta minunile una cate una si nu ne da nici o indicatie cu privire la posibilitatea existentei altor minuni, neconsemnate. Evancheliile si NT in general, afirma in repetate randuri minunile descrise in detaliu nu reprezinta decat o mica parte din numarul celor care s-au facut.

Lucrarile facute de Isus se deosebesc clar de altele prin maniera sau modul in care au fost infaptuite. In felul in care Isus S-a ocupat de cei bolnavi si de cei posedati vedem o nota de autoritate inerenta. Daca prorocii au facu minuni in Numele lui Dumnezeu si dupa ce s-au rugat lui Dumnezeu, Isus scoate demoni si vindeca cu acelasi aer de detinator al unei puteri legitime. In acelasi timp Isus a subliniat faptul ca lucrarile lui au fost facute in dependenta permanenta de Tatal (de ex., Ioan 5,19). Echilibrul intre autoritatea inerenta si dependenta smerita este semnul unitatii perfecte dintre natura divina si cea umana.

Invatatura NT cu privire la nasterea din fecioara, cu privire la invierea si la inaltarea lui Isus subliniaza noutatea a ceea ce a facut Dumnezeu in Hristos. Crestinismul in mod pivotal miraculos, supranatural. El traieste „in veci” si S-a inaltat la dreapta puterii. Este adevarat ca in Invierea lui Isus, ca in nici o alta minune individuala, NT isi intemeiaza intreaga structura de credinta (cf. 1Cor 15,17). Acest eveniment a fost unic, marcand triumful Lui decisiv asupra pacatului si al mortii.

Minunile infaptuite de apostoli si de alti lideri ai Bisericii din perioada NT au la baza solidaritatea lui Hristos cu poporul Sau. Acestea sunt lucrari facute in Numele Lui, ca o continuare a tot ceea ce a inceput Isus sa faca si sa-i invete pe oameni, in puterea Duhului pe care El L-a trimis de la Tata.

Exista inca discutii cu privire la afirmatia ca acest rol al minunilor s-ar fi limitat la epoca apostolica, avand in vedere necesitatile acelei perioade.

Minuni si vindecari

a. Semnificatia vindecarii. Vindecarea consta in restaurarea sanatatii complete a unui fost bolnav fizic si/sau mintal. Acesta se poate realiza prin tratament medical sau prin remisie spontana a bolii si include imbunatatirea starii sale generale si a perspectivei pacientului asupra conditiei sale, a modului cum se prezinta la examenul medical obiectiv, chiar daca nu este posibila o restitutio ad integrum si, de asemenea, o corectie a prejudecatilor pacientului legate de boala sa. In afectiunile psihice se descrie imbunatatirea echilibrului sau psihic, a starii mintale.

Vindecarile miraculoase din Biblie (cu exceptia cazurilor demonizarii) se refera la vindecarea in sens medical deplin al cuvantului, al restaurarii complete a sanatatii organice. Orice pretinsa vindecare miraculoasa de astazi trebuie comparata cu acel standard al vindecarii organice complete.

b. Autorul vindecarii. Dumnezeu este Cel care ne vindeca bolile. Ps 103,3: ‚El iti iarta toate faradelegile tale, El iti vindeca toate bolile tale’ Osea 6,1: ‚Veniti, sa ne intoarcem la Domnul! Caci El ne-a sfasiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega ranile’ Fapte 3,12-16 ‚Prin credinta in Numele lui Isus a intãrit Numele Lui pe omul acesta pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El a dat omului acestuia o tãmãduire deplinã, cum vedeti cu totii.’

Chiar si astazi, cand stiinta medicala, tehnicile diagnostice si terapeutice s-au dezvoltat atat de mult, Dumnezeu este Cel ce vindeca, Domnul Isus Hristos este Marele Medic, chiar si atunci cand se foloseste de oameni cu sau fara pregatire medicala. Dumnezeu este adevarata si suprema autoritate in acest domeniu, ca si in celelelalte, fie ca omul recunoaste sau nu acest lucru.

c. Utilizarea mijloacelor terapeutice. Chiar si in timpurile biblice, cand existau atat de putine mijloace terapeutice eficiente, oamenii erau incurajati sa foloseasca orice mijloc terapeutic disponibil, atat in VT, cat si in NT (Is 38,21; 1Tim 5,23) Adevarata credinta in Dumnezeu utilizeaza cu bucurie si recunostinta orice mijloc terapeutic disponibil, verificat, desigur. Acestea pot sa constea astazi, in primul rand, intr-un stil de viata sanatos, profilactic, apoi in terapie conservatoare, substitutiva (transfuzii), medicamentoasa, balneo-fizicala, sau in procedee invazive, chirurgicale.

d. Vindecarea prin credinta. termenul ‚vindecare divina’ nu este util; ‚vindecare spirituala’, partiala, in primul rand sufleteasca si mai putin trupeasca; vindecarile spiritiste;

e. Vindecarile miraculoase. O minune consta, in esenta, intr-o interpunere izbitoare a puterii divine prin care procesele cursului obisnuit al naturii sunt anulate, suspendate sau modificate. Trebuie subliniat ca in conditiile starii lumii noastre cazute in pacat, vom lua in considerare atat legile creatiei, cat si pe cele ale pacatului si mortii. Rom 8,2. Caracteristicile fundamentale ale vindecarilor miraculoase din Biblie sunt urmatoarele: ele sunt:

- instantanee (incidentul din Mc 8,22-26 este o exceptie notabila)

- complete si permanente

- realizate, de obicei, fara utilizarea unor mijloace terapeutice (tina din Mc 7,33; 8,23; Ioan 9,6 este o exceptie; compara cu Mc 5,27-29; Fapte 5,15; 19,12) Vindecarile miraculoase relatate in Biblie si realizate prin puterea lui Dumnezeu

- nu cunosc recidiva sau recaderea bolii, care este tipica pentru orice contrafacere spiritista sau sarlatanie, cu exceptia invierilor. Cei vii sau inviati si inaltati la ceruri au fost izbaviti de moarte pentru totdeauna.

1. Scopul vindecarii miraculoase.

- semne dramatizate si parabole desfasurate cu intentia de a transmite doua categorii de adevaruri.[ii]

+ autentifica cuvantul persoanei care le realizeaza (Ex 7,9; Lc 5,20-24; Ioan 7,19-22; 10,37-38; Fapte 2,22) si

+ ilustreaza acel cuvant. Astfel ceea ce se intampla cu corpul paraliticului din Lc 5,18-26 a fost o dovada si o imagine vie a ceea ce se intamplase in sufletul sau.

Scopul pentru care au fost realizate minunile de vindecare, a fost in primul rand teologic si doar in mod secundar medical. Cu siguranta ca asa cum afirma un postulat al Spiritului Profetic ‚nevoia omului este ocazia lui Dumnezeu’ … vindecarile sunt expresii ale dragostei, milei si bunatatii lui Dumnezeu, dar din complexitatea misiunii Sale, din noianul de minuni efectuate sunt extrase prin inspiratie, pentru a fi relatate, acelea care erau purtatoare de mesaj mantuitor.

Pe langa eliberarea fizica si spirituala a celor bolnavi, adevaruri ca: corectia doctrinei iudaice gresite a pedepsei retributive directe a pacatului prin boala, eliberarea Sabatului de cele peste 600 reguli rabinice (halakah) si repunerea acestuia in semnificatia sa de monument al creatiunii si partasiei la odihna mantuirii divine, s. a.

Manifestarile vizibile ale Duhului Sfant, drept o confirmare a cursului Bisericii primare, cand un intreg capitol al Planului de Mantuire, cel ceremonial se incheia, cand Evanghelia trebuia sa treaca de la Israel la neamuri si cand multe dintre adevarurile dumnezeiesti, pur si simplu nu puteau fi intelese de catre ratiunea umana limitata, fiind absolut necesare manifestari supranaturale, care sa confere sens si viziune.

Domnul Isus Hristos a realizat mult mai multe minuni decat sunt relatate – la unele se face doar aluzie – dar El nu i-a vindecat pe toti suferinzii lumii din acea vreme si nici pe toti bolnavii lui Israel, nici din Ierusalim, din Galilea, Capernaum sau Nazaret (ci, dimpotriva, in acest ultim caz Mt 13,57.58; Luca 4,23.24). Dumnezeu avea un scop mai inalt, mai cuprinzator si mai vast – Planul de Mantuire si, prin acesta curmarea suferintei si mortii omenirii. Apoc 21,4. Nu se avea in vedere doar optimizarea cifrelor statistice medicale si de sanatate publica.

Campurile misionare sunt locul de predilectie in care se realizeaza si astazi minuni dumnezeiesti. Cu siguranta ca intervin si multe alte variabile pe care Dumnezeu este suveran sa le aprecieze (cr