Educatia o urgenta

Dr.Gheorghe P.Budau … 08.02.09 19:35:28
Parinte,educatia este o urgenta.Disting la dumeavoastra o stare de tristete justificata.Sigur zilnic ne intalnim cu oameni care prin comportamentul lor dovedesc ca nu au "cei sapte ani de acasa".O concuzie imediata este ca familia a facut putin sau deloc pentru educarea copiilor neavand la baza valorile crestine si umane.De educatie ar trebui sa fie responsabila si societarea prin scoala si comunitatatea inclusiv biserica. Exista o speranta credinta.Asa cum Sfantul Parinte spunea astazi vindecarea bolnavilor o gasim in Dunezeu, carentele eucative isi gasesc rezolvarea in invataturile Biserici.
Rodderick … 08.02.09 20:24:08
Parinte, lipsa de educatzie este un flagel cu care deja ne confruntam ... vedetzi zilnic ce se intampla in lume din cauza lipsei de informare ... vedetzi zilnic ce comportamente hidoase ni se arata ... vedem si la altzii ce inseamna tzinerea in intuneric ...proba evidenta, acele anumite manuale de religie mentzionate de sfintzia voastra ...numite mai bine manuale de intuneric spiritual/primitivism/. Sper sa ne putem mobiliza, si noi laicii ca prin exemplu personal sa aratam ca inca mai exista bine ...si facut ... nu doare ! Pace si bine !
Theodanca … 09.02.09 12:12:59
@Dr.Gheorghe P.Budau: sunt un susţinător înveterat al unui protagonism social mai mare al familiei, de care a fost deposedată de statolatria comunismului. Recuperarea răspunderii educative şi sub profil social care revine familiei, ar micşora deficitul de educaţie. E adevărat că liantul familiei de astăzi este supus la presiuni necunoscute în precedenţă, şi trebuie să fim conştienţi de aceste mecanisme, dar trebuie să aducem un prinos de sinceră recunoştinţă atâtor familii care au ţinut şi ţin încă aprinsă flacăra credinţei în Dumnezeu şi a speranţei în Cristos pe vremuri de întuneric şi încercare. @Rodderick: dacă fiecare comunitate creştină ar face maximum posibil, altfel ar sta lucrurile. Şi să nu uităm că orice comunitate este alcătuită din persoane. Problema de fond în privinţa religiei la noi este, cred eu, faptul că elementul religios este considerat ca aparţinând de drept numai în sfera intimă a conştiinţei sau între zidurile lăcaşului de cult. Or dovada veridicităţii convingerilor religioase se arată după ce se trece de pragul bisericii. Cât priveşte anumite manuale (să nu generalizăm, totuşi), poate e prea radical spus "primitivism", etc..., dar e cert că după o perioadă de pionierat în acest domeniu, ghidat mai mult de bunăvoinţă decât de profesionalism, cred că timpurile sunt mature pentru un salt calitativ aşteptat îndelung. Am vizitat blogul tău şi am postat un comentariu de salut şi binecuvântare. Aş fi curios să aflu ce finalitate te-ai gândit să-i dai. Idealul la care aspir eu personal este realizarea unei lecturi creştine a realităţii, deşi sunt în căutarea unor elemente care să contureze mai bine această aspiraţie. Gaudium et spes!