luni, 9 ianuarie 2012

NATO Comrades valued U.S. military

NATO - North Atlantic Treaty Organisation Contact us
Comrades valued U.S. military We ask that pensions MILITARY SUPPORT
Does not decrease RETROACTIVE


We ask Comrades valued U.S. military support as not to undermine the military pensions RETROACTIVE

As retired military, with great respect, I ask from you, hoping that the problems that are to a relationship, will be subject to interpellations in parliament, addressed to those responsible for chaos in the military pension. As a Roman army officer, military graduate of the Faculty of Medicine MU activating the military physician, CAPTAIN OF THE MU LOCTIILOR VEGHIME 35ANI at Work, A WORK GROUPS IIA-specific conditions, positions of great responsibility on this line. As such, which is the subject of this letter is just following the study made by me (as an economist and chartered accountant) on line recalculation and review military pensions. I present below, in short, both steps of the theoretical and practical, of how chaos was installed earlier this recalculation activities / review, it became increasingly larger. Thus it was that the revised pension becoming cause for discrimination between military, since the amount was influenced as a result of development of normative acts of government, including minister of national defense orders, some of which are proven by the court as illegal, and the “chance “each of you be found by those who did recalculation / revision of all personal data that formed the basis of this process.

A. Legislative and His way of implementation:

1. In the military pension recalculation by the Minister of National Defence, we proceeded to the request by written request addressed to CMZ Hunedoara, the database of my monthly income, as well as, made by all military action. Mode of preparation of these certificates proving flagrant violation of art. 5 of O.G. 33/2002 regulating the release certificates and the certificates of public authorities and local, as well as of Article 125 of the Government 257/2011 for the approval of the application of Law 263/2010, which refers to the responsibility they have employers or any other holders of records on smooth legality, accuracy and correctness of data entered in the certificates they issue, in to establish, or review of the pension recalculation. State of affairs created during the months of January and February 2011, following the issue of illegal decisions recalculation is extremely known and therefore not refer to it. 2. Was issued and published in Official Gazette no. 81/31.01.2011, Emergency Ordinance No. 1, Article 3 which states: “to review the methodology for calculating pensions are used provided in Annex 3, as follows: • determine score by dividing the monthly salary monthly income gross / net of that month; • annual score is determined by dividing the sum of the 12 monthly scores made in that calendar year; • Annual average score is determined by dividing the number of points result from summing the scores achieved on the complete annual subscription. Complete contribution period referred to in Article 1, is 20 years. “ I pointed this Annex to prove that the contribution period as established unwanted effects due to general legislative framework in relation to different time periods in which retirees and military activity took place. 3. Since the military retirees are included in the category of military personnel both retired before 1995, the year No. 80 was approved law on the military, and after this year, it was natural that specialists committee that dealt with the method military pension calculation (steps described above) to be thought and art. 92 of this statute stating the age limits in the degree and the minimum in much lower level compared to the previous status, as well as nr.164/2001 Act, as amended and supplemented uilterioare, which, in accordance with 12, says that the retirement age fell from 60 years (extension written report up to 62 years) from 55 years to the rank of colonel, 53 years Lt. Col.., 47 years to Major, etc.. For this reason it was imperative that the contribution period of 20 years, to be differentiated for those who have been retired from 60 years upwards and for those who were forced by law to retire at the limit nr.80/1995 age in grade (55 years, 53 years, etc.).. But besides the above mentioned situation for our country’s entry into NATO, has been disbanded military units tens and hundreds, and most of the existing ones were restructured. For this reason the reserve was a lot of military personnel. Compensatory payments granted under the Ordinance nr.7/1998 were not “related to early retirement,” as erroneously says Minister of National Defence in the press conference on 09.06.2011. For example: two soldiers who began their military career at 20 years and retired, as required by law, 60 years and 55 years respectively, will receive different pensions: admitting that for each year the annual score is 1, show that average annual score is different and as such, and pension are different, as follows: 60 years - 20 years = 40 years work, thus resulting annual average score = 2 (40: 20), 55 years - 20 years = 35 years work, produces a yearly average score = 1.75 (35:20). Perhaps you will say that one has worked harder, and the other less, what is true, but is guilty soldier who worked less, since his retirement had not his fault, but because the legislation in force at that date? Conclusion: military pension retired before 1995 will be at least 12.5% higher than those of pensioners who retired under the law 164/2001. 4. Emergency Ordinance no. 1 / 2011, only three annexes, as follows: Appendix 1 on the amount and degree soldelor soldelor corresponding minimum function held military ranks, Annex no. 2 - Average annual salary and the minimum and annex the country. 3-on calculation methodology. I listed those Annexes and their content to demonstrate that, in accordance with Article 8, paragraph 1 of the review methodology for calculating pensions for beneficiaries coming from the defense system, public order and national security, “... gross income / net as appropriate, made monthly, used to calculate monthly score, include the salaries and the assimilated, received by beneficiaries under the laws in force at the time of their granting. “ These rights are listed in paragraphs a) to g). Or, surprisingly O.U. nr.1/2011 refers not only to point a), namely: “... salary tariff monthly / monthly pay / salary classification based on a monthly basis, including indexation, compensation, compensation management / command, wages, balance of merit and Similaire other rights provided by applicable law at that time “, while the income referred to in points b)-d) there is no mention. It would have been right and imperative as similar rights exist for these remarks on the determination and reconstituted according to the law, in case they can not be identified, since these rights are similar salaries as provided in the methodology of calculation. Is this omission accidental, considering that until 1990, were processed payroll once a month by the current CMZ-ins for all units within their radius of activity on those computers with punch cards? Thus, military units had their own computer system (in which case the majority were military units), more states have drawn mine, with changes in military evolution (advances, upgrading, providing rewards and annual awards , ETC.) occurred during the month. These additional states were filed with the provisions of expenditure, which after accounting law were in archive storage within 5 years, then under orders in force that destroys the archive. Behold, the percentage of 12.5% (increase for those retired before 1995 and decrease for those retired after this year) continues to be influenced positively or negatively depending on the identification or similar rights monthly salaries of luck to everyone and be carrying on activities in a computer system unit computer or not. This is why the reference periods in military activity coincides with the beginning and end of each month, as if all changes have occurred only on the first of the month and not during the month. Legislation on military pay very clearly states that payment of wages is made from the date of their production and not on the first of next month as these incomes are reflected in all databases that were used to recalculate / revision of pensions. Conclusion: Although the archive does not exist, it can be reconstructed by consulting agendas extracts the unit is kept as well as payroll and found prizes, rewards or data that occurred changes in the evolution of each military military and income as salary, but have not been consulted on grounds only factors of MoD N. known. Could also retrieve data from records of personnel, where such rights are registered. I am allowed to say the above conclusion, the fact that my personal approach undertaken by the UM.02405 Pitesti, rewards and prizes on the line identifying the period 1976-1990 annual, rather than respond to what I have asked , I have communicated the same data on monthly income that you already knew. 5. Megind further increase or decrease the percentage of revised pension subject to change and respecting Schedule. 1 to O.U.G. 1 / 2011 on how to use the data in Annex 1, meaning that the corresponding result of a military rank includes several classification function coefficients (eg from 3.10 to 3.50 Lt. Col.) and the actual calculation of pension review was used only the minimum coefficient (ie 3.10), disadvantaged military personnel who were employed on functions with coefficients greater than 3.10 (up to a maximum of 3.50 coefientul). In addition to this, the military allowed a framing function provided with a higher grade than it had at the time of appointment.

Annex 1 provides only the amount of OUG1/2011 soldelor soldelor grade and corresponding minimum function held military ranks. 6. During the recalculation / revision no attempt whatsoever to identify or reconstitute the original documents, proof of income made under the observance of GEO fully back 1 / 2011. Rather intentionally created a vicious circle from which you can get whatever you do not. My steps as well as other colleagues who were sent to the ministry of national defense, pension house sector of the Ministry of National Defense, CMZ to which each retiree, and reserves the archive military units that have remained unanswered or possibly a response to indigo.

B. METHOD OF COMMUNICATION OF RISK FACTORS FOR MND The course of military pensions review process

1. The chaos was caused not only by the application of normative acts of communication as well as we had on its website, coupled with delivery throughout the year to review decisions of course only increased by the entrance of the payment on various dates of 2011.

2. As for the communication on its website, data and information were repeated, thus: On 06/09/2011, accompanied by a press conference the minister, who to the delight of those who re-read, we noticed that it is full of elecorale praise and personal facts slowly turned most often to be false. For example, to demonstrate the regularity of data processed and made public, were observed several cases of generalized constant, namely: low pension until 09/06/2011, remained identical to 23/12/2011, including the decision to review, so No way to do something for the benefit of completing the database, pensions that have been posted on 06.09.2011, in amount of 3,000 lei were kept in the same amount as in December 2010, which leads to the idea that not have (re) calculated at all, or may have been deliberately kept at the same level to prove that the Prime Minister and fulfilled their promise, that the pension does not fall below 3,000 lei. The minister said in press conference on 09/06/2011 the review process is complete. We ask the question after this period that pensions were reviewed and were not sent completed review decisions? As a result of complaints made in particular by SCMD, on 29 June 2011, all those pension equal in amount to that in December 2010, posted on its website were arbitrarily increased with higher or lower amounts depending The amount of pension taken before the review process. Based on increases provided by the site were addressed to those cards from the Minister, all with equal or increased pension, which showed that it is all for electoral purposes. Sent review decisions were primarily for those whose pensions have increased, so that in December they received in pension payments and a larger percentage of difference for 2011, although GEO nr.1/2011 down in art. 7 1 “... the adjustment shall be made until 31 March 2012, by establishing payment amounts recovered or ...”, so additional amounts so paid in December as well as during 2011, probably as a mask for campaigning .

The chaos was beyond measure, when the vast majority of pensions under 3,000 lei mentioned on the site that find elevated in review decisions received in late December and early January 2012, have been reduced below the amount taken in December 2010, before starting recalculation process / review. These statements were made public and therefore not exemplify. C. Pursuant to the above, for which I take full responsibility for the assertion, back with the request that the Minister of National Defense to be questioned in parliament about this disorder (a real genocide on an important part of military pensioners) with following questions:

1. What are European countries where contributiveness principle applies to military personnel?

2. Respect the decisions of justice and if so, why not consider data solutions aest favorable effect by various courts and the Court of Appeal, that final and irrevocable?

3. Does the gentleman that was military, was paid for 8 hours as other civilian employees of 24 or 24 hours?

4. How to do the calculation algorithm experimentally on recalculation, military pensions review on the sample, with real or hypothetical, what conclusions were reached, what increases or decreases, or they could not be quantified. If you have been quantified, the quantification coincides with the end result obtained?

5. Why not finding databases to insist on compliance with national legislation and specific regulations? 6. Why in the communication made on different sites to blend in perfectly with the election campaign policies related to the revision of pensions? In this context, if it is honest to admit that is a reward that many reserve officers were registered among UNPR? Understanding that has something to do with keeping the subject of a increased amount of pension? 7. What is the purpose for which it issued Order no. MS132/28.12.2010 to amend Annex 1 to the “Detailed rules on the classification in special conditions and other specific conditions in military activity” approved by Minister of National Defence no. M.116/2002? Is it not a reason to discriminate between active military personnel and reservists? Is it chance that applied in 2011, the date coincides with the implementation of Law nr.263/2010? To eliminate this discrimination, it is considering extending the provisions of this order and the officers retired before that date?

COMMON PRAY GOD son and St. Mary help us
Blessed be the USA and U.S. Army

                        I want to correspond with a military doctor Catholic
Lt. Col., DR. doctor
                                        Piata Victoria 11/26
                                       DEVA 330 030 ROMANIA .--         HAS Been Message sent.

January 20, 2009, at 4:02 p.m.

   Prayer for Obama
Heavenly Father,
Welcome from the heart
Bless your servers
And it fills his heart
The gift of your Spirit,
For proper that totdeana
It will run after you,
Give him long life
The health
Joy, happiness,
Abundance and peace
                        Lt.Colonel doctor (reserve)
                            Dr.Gheorghe P. Budau.

                                         e-mail  09.01.2012

duminică, 8 ianuarie 2012


                                         Haos in pensile militare
                                   Recalculare revizuire regularizare
Subsemnatul LT.COL.DR.rez BUDAU V.PUIU GHEORGHE domiciliat in

Deva,Piata Victoriei bl11sc,2ap.26 tel 07238544850 MANDAT22551250  DOSAR 47281
REGULARIZARE 73 MILIOANE LEI IN 2012 pe care trebuie sale platescin 2012
TELEFON VERDE 0106.2011 DIMINUAT PENSIA CU 636LEI DE LA 3214lei diminuata 2587 lei
. CONFIMATA DE D-NA GENERAL LUPU 06.09 .SITTUL MapN 3214 diminuata 2587 lei
Numãr unic dosar: 2487/97/2011
Înregistrat în data de: 04.03.2011
Obiect dosar: contestaţie decizie de pensionare
Materia juridicã: Asigurări sociale
Stadiu procesual: Fond
Tip acţiune Data declarare Cine declara

Recurs 01/07/2011 BUDĂU PUIU GHEORGHE
Detalii 23/06/2011 Amână cauza
Solutie: Încuviinţează cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de reprezentanta reclamantului,
30/06/2011 Amână cauza
Solutie: penrtu comunicarea cu pârâtele a precizării de acţiune depusă de reclamant,
08/09/2011 Declinare de competenţă
Informaţii detaliate despre dosar
Numãr unic dosar: 2487/97/2011
Înregistrat în data de: 19.10.2011Obiect dosar: contestaţie decizie de pensionare
Materia juridicã: Asigurări sociale
Stadiu procesual: Recurs
Tip acţiune Data declarare Cine declara
                               Recurs 01/07/2011 BUDĂU PUIU GHEORGHE 
08/12/2011 Termen preschimbat
15/12/2011 Inadmisibil
Solutie: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul Budău Puiu Gheorghe. S-a dispus, prin încheiere separată, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată prin motivele de recurs.
10/05/2012 Termen preschimbat
in toata acesta perioada am facut o depresie majora,mi-s-a desfacut contractul de munca pe28.08.2011 .am fost intenat in Spitul Municipal Hunedoara
                          COL VIOREL NICULESCU
                       COL ORNESTE NEAGU
                                    SIMONA VLAD

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Carta medicului crestin

  • Carta medicului crestin
  • Carta de medicului crestin expune orientările Viata si Adevărului – medicilor. După cum vom vedea, ne-am bazat in foarte mare masura bazat pe punctele f noastre personale ... Dar ştim cu toţii suntem săraci şi nu de noi înşine depinde pentru a îndeplini aceste obiective. Prin urmare, fără sne pronunţa asupra oamenilor, şi de cum suntem, cu respect şi libertăţile de conştiinţă, ne încurajăm unii pe alţii să se actionam ca şi copii ai lui Dumnezeu pe drumul pe care Cristos ne invită să ia-l. Urmam Am invoca Spiritul Sfânt, cerând puterea lui şi sa avem încredere în milostivirea lui Dumnezeu să trăim un pic mai bine în fiecare zi apeluand la bunatatea sa.
  • Carta Medicilor Crestinii şi studenţior la medicină care doresc să servească şi să protejeze viaţa umană de la concepţie până la moartea naturală.
  • Sunt conforme cu etica Jurământul lui Hipocrate şi în avans, în lumina Evangheliei lui Isus Cristos, cu ajutorul de discernământ şi învăţătura Bisericii Universale.
  • Ei prin sprijin reciproc în solidaritate reală, în serviciul de pacienti si familiile acestora. Ei se angajează să nu se judece reciproc şi să înveţe să lucreze mai bine în serviciul suferinţei umane omenirii.
  • Ei participa cu devotament pentru a servi şi proteja viaţa umană în special atunci faza cand sunt neajutorati ,săraci, fragili, ameninţati sau pe bolnavi, în funcţie de cuvintele lui Cristos: „Ce aţi făcut celor aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai mei ,-mi-aţi făcut „(Matei 25:40)
  • Ca urmare a bunului samariteanului ei caută binele integral al oamenilor de pe plan trupesc, emotional, mental, social si spiritual.
  • Ei refuză orice act lipsit de respect a demnităţii de fiinţe umane, inclusiv avortul şi eutanasia. Cercetare şi dragostea de adevăr poate duce, în unele cazuri, lneconcordanta ,intre conştiinţă şi funcţiile publice care se pase poata sprijin reciproc.
  • Prin activitatea de motivare luminată de credinţa universala, ea stimulează reciproc pentru a aprofunda competenţele profesionale şi de etică continuu de cercetare cu ajutorul şi călăuzirea magisteriului. În funcţie de tipul lor de exercitiu,pentru care trebuie sa dea un raspuns a provocărilor timpului nostru. Ei intenţionează ca se adreseze nevoilor reale ale pacienţilor lor, atât în domeniul terapeutic în materie de etică biomedicala, sociala si de sănătate şi publice.
  • Bazat pe cuvântul lui Cristos: „Fara d mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5), ei plătesc seama la rădăcină viaţa lor în botezul lui Isus, ceea ce le face fiul adoptiv al Tatălui . Sub îndrumarea Spiritului Sfânt, ei se încurajează reciproc să crească în credinţă, să trăiască sacramentele Bisericii şi să se roage în mod regulat.
  • Conştienţi de limitele lor şi sărăcia lor, în special în contextul practicii lor profesionale, ei se roage pentru cei bolnavi si au incredere in mila lui Dumnezeu.
  • Sărbătoarea Sfintei Fecioare de la Lourdes 11 februarie 2008


Cardinalul Lucian Mureşan

Cel mai nou cardinal român, Lucian Mureşan, şeful Bisericii Greco-Catolice

Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea l-a consacrat cardinal, vineri, pe Preafericitul Părinte Lucian Mureşan - întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, arhiepsicop major al Arhieparhiei de Făgăraş şi Alba-Iulia, conform unui comunicat oficial .

Capul Bisericii Greco-Catolice este al treilea prelat uniat ridicat de Vatican la rangul de cardinal. Primul român ridicat la treapta de cardinal a fost matrirul anticomunist Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla. În anul 1991 Alexandru Todea, personalitate copleştitoare, arhiepiscop şi mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş, a fost consacrat cardinal.

Episcopului Romei, din Ziua Epifaniei (Boboteaza), care a prezentat numele noilor Cardinali ce urmează a fi consacraţi cu ocazia Consistoriului din data de 18 februarie.Suveranul Pontif a făcut acest anunţ, conform, după Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro, la finalul discursul de dinaintea rugăciunii Angelus.Cu mare bucurie, anunţ că în 18 februarie anul curent va avea loc un Consistoriu în care voi numi 22 de noi membri ai Colegiului Cardinalilor. După cum se ştie, Cardinalii au sarcina de a-l ajuta pe Succesorul Apostolului Petru în desfăşurarea ministerului său de întărire în credinţă a fraţilor şi de a fi principiu şi fundament al unităţii şi comuniunii Bisericii.

Am decis, mai mult, să ridic la demnitatea de Cardinali un venerabil prelat, care îşi desfăşoară ministerul de Păstor şi Părinte al unei Biserici, pe meritosul ecleziastic, care s-au distins prin implicarea lor în slujba Bisericii.

Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major de Alba-Iulia şi Făgăraş al Românilor (România);

Noii Cardinali provin din diferite părţi ale lumii şi îşi desfăşoară diverse slujiri pentru Sfântul Scaun sau în contact direct cu credincioşii ca Părinţi şi Păstori ai unor Biserici particulare. Doresc să vă invit pe toţi să vă rugaţi pentru noii aleşi, cerând mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii, pentru ca ei să ştie să mărturisească întotdeauna cu curaj şi dedicare iubirea lor pentru Cristos şi pentru Biserica Sa.

Cine este noul Cardinal român ?

Monseniorul Lucian Mureşan s-a născut în Eparhia de Maramureş, la 23 mai 1931, în comuna Ferneziu, astăzi cartier al municipiului Baia Mare, al zecelea din cei doisprezece copii ai familiei Petru şi Maria (n. Breban), buni creştini români uniţi, în casa cărora se trăia o intensă viaţă creştină catolică. A urmat studiile primare I-VI în localitatea natală [1938-1944], apoi liceul Gheorghe Şincai din Baia Mare, clasele I-IV de liceu [1944-1948].Prin reforma învăţământului din anul 1948, se scoate religia din toate şcolile din ţară; dar mai ales având în vedere că prin Decretul nr. 358 din 1948 al Marii Adunări Naţionale, Biserica Română Unită cu Roma este suprimată cu brutalitate şi scoasă înafara legii, elevul Lucian, pentru că nu-şi mai vedea realizabil visul şi dorinţa de a se pregăti şi a deveni preot, se retrage din liceu.

Între 1948-1951 urmează o şcoală de prelucrare a lemnului (mobilă fină) în Baia Mare, cu activitate la locul de muncă, şi în paralel se pregăteşte şi susţine examenele la forma de învăţământ fără frecvenţă, pentru completarea claselor liceale. Din 1951 până în 1954 satisface serviciul militar, obligatoriu în acea vreme, în timpul căruia urmează, la Turnişor (Sibiu), şcoala de ofiţeri de aviaţie.

După terminarea acesteia este detaşat la unitatea militară din Craiova, batalionul de aviaţie cu reacţie. În anul 1953, pe baza apartenenţei confesionale la Biserica Greco-Catolică, este considerat persoană indezirabilă şi este transferat de la aviaţie la detaşamentul de muncă de la Bicaz, la construcţia primei hidrocentrale din ţară.

În 1954 lăsat la vatră, aşteaptă în taină să se ivească o posibilitate de a urma teologia, lucrând în diverse locuri. La sugestia Episcopului Iuliu Hossu şi cu binecuvântarea Episcopului Alexandru Russu, la propunerea Pr. prof. dr. Silviu Augustin Prunduş, în anul 1955 eliberându-se din închisoare,

Episcopul Márton Áron de Alba Iulia acceptă să primească, în mod excepţional, cinci tineri greco-catolici, câte unul pentru fiecare dieceză a Bisericii Române Unite, la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba Iulia. Printre aceştia era şi Lucian Mureşan. Ceilalţi au fost: Pantelimon Aştelean, Vasile Abrudan, Virgil Florian şi Ioan Sălăjan. Încă în primul an de studii, V. Abrudan şi I. Sălăjan se retrag, din proprie iniţiativă, iar în anul doi de studii se retrage şi V. Florian; astfel, continuă studiile doar doi: P. Aştelean şi L. Mureşan.

În anul IV de studii, cei doi sunt convocaţi la rectoratul institutului şi li se comunică, de către Rector, că sunt exmatriculaţi de către Departamentul Cultelor şi că în timp de 24 de ore sunt obligaţi să părăsească nu numai Institutul, ci şi oraşul. Din punct de vedere ecleziastic şi canonic nu exista nici o motivaţie a exmatriculării.

Revine în locurile natale. Pentru Lucian Mureşan exmatricularea a coincis cu începutul persecuţiei şi urmărirea de către Securitate. Timp de un an bate la porţile intreprinderilor miniere şi ale şantierelor de construcţii, fiind respins pe motiv că a fost teolog catolic. După un an de tatonări reuşeşte să se încadreze ca muncitor necalificat în cariera de piatră Limpedea din Ferneziu, unde lucrează aproape 10 ani. Începând să fie persecutat şi aici, se transferă la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, în cadrul Consiliului Judeţean Maramureş, unde lucrează până la pensionare, în iunie 1990. Cu toată prigoana, a sfidat intimidările şi ameninţările şi nu a renunţat la visul de a deveni preot, continuând studiile în clandestinitate, cu profesorii rămaşi în libertate de la fostele Academii Teologice. Tot în clandestinitate îşi susţine examenul de licenţă. După eliberarea episcopilor din închisori prin decretul de graţiere din 1964, visul la preoţie i se va împlini în 19 decembrie 1964, când va fi hirotonit de către Episcopul auxiliar al Maramureşului, Dr. Ioan Dragomir. Devine astfel preot clandestin, continuând, în acelaşi timp, să lucreze mai întâi în cariera de piatră şi apoi la Direcţia de Drumuri şi Poduri.

După hirotonirea sa ca preot, începe pastoraţia clandestină, ocupându-se cu predilecţie de tineret şi cu deosebire de cei ce doreau să devină preoţi. În acest timp desfăşoară o intensă activitate de pastoraţie. După trecerea la Tatăl a episcopului Ioan Dragomir, la 25 aprilie 1985, deţine, până în 9 august 1986, funcţia de Ordinarius provizoriu al Diecezei de Maramureş, iar de la această dată ca titular, numit şi instalat de către IPSS Mitropolitul Alexandru Todea, la alegerea şi propunerea Capitlului Diecezan.

Activitatea Episcopiei de Maramureş, în anii clandestinităţii, a fost condusă de Episcopul auxiliar Ioan Dragomir (1950-1985), iar apoi de către viitorul Arhiepiscop Major şi Mitropolit al Blajului, Părintele Lucian Mureşan (1986-1995), amândoi maramureşeni. Evenimentele din decembrie 1989 şi legalizarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, l-au găsit ca Ordinarius al Diecezei Maramureşului, cu reşedinţa la Baia Mare.

Reconfirmarea şi numirea ca

Episcop de Maramureş s-a făcut în luna martie 1990, iar consacrarea a avut loc la 27 mai 1990, la Baia Mare. În cadrul Liturghiei arhiereşti festive, sub cerul liber, pontificată de către Mitropolitul Alexandru Todea, în prezenţa delegatului papal, Arhiepiscopul Guido Del Mestre şi de Ioan Ploscaru, Episcopul de Lugoj, preotul Lucian devine al treilea Episcop, în ordine cronologică, al Maramureşului, după Dr. Alexandru Rusu (†1963 la Gherla) şi Dr. Ioan Dragomir. Această ceremonie de consacrare de episcopi greco-catolici a fost prima care a avut loc în libertate, după 1989, de faţă fiind peste 20.000 credincioşi, pe esplanada Monumentului Ostaşului Român, împodobit simbolic cu un imens rozariu de garoafe roşii.

Cortegiul celor peste o sută de preoţi în drum spre locul consacrării avea în faţă un număr impresionant de credincioşi. A fost totodată şi prima întâlnire a credincioşilor cu reprezentanţii Papei Ioan Paul al II-lea şi prima întâlnire a întregii ierarhii greco-catolice cu credincioşii, adunaţi într-o manifestare publică de mari proporţii.

În cadrul ceremoniei au fost citite, în limba latină şi română, numirile prin care Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea l-a investit în funcţia de Episcop al Maramureşului pe preotul Lucian Mureşan şi decretul-lege prin care Preşedintele ţării îl recunoştea ca Episcop, Monseniorul Arhiepiscop Del Mestre transmiţând Episcopului consacrat şi credincioşilor prezenţi salutul cordial al Sfântului Părinte şi Binecuvântarea Sa Apostolică. Prin grija noului Episcop s-a deschis în premieră la Baia Mare Institutul Teologic de grad universitar, care a început anul şcolar universitar 1990-91 cu 70 de studenţi la cursurile de zi şi 20 la fără frecvenţă. Tot aici, la cursurile de trei ani ale Facultăţii de Teologie Didactică-Catehetică, au început 89 de tineri şi tinere, care vor preda copiilor şi elevilor educaţie moral-religioasă în orele de religie.

Din 4 iulie 1994 este numit de către Papa Ioan Paul al II-lea ca Arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, succedând Eminenţei Sale Cardinal Dr. Alexandru Todea, a cărui sănătate l-a obligat să se retragă. La 27 august 1994 este instalat la Blaj. Între 1998-2001 şi apoi din nou din 2004 este Preşedinte al Conferinţei Episcopale Catolice din România, care reuneşte ierarhia Bisericilor Catolice de ambele rituri, latin (romano-catolic) şi oriental (greco-catolic).

Din 26 mai 2003 este numit, de către Papa Ioan Paul al II-lea, membru al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.

La 16 decembrie 2005, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea îl ridică la demnitatea de

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, odată cu ridicarea Bisericii Mitropolitane sui iuris la rangul de Biserică Arhiepiscopală Majoră, prin Bula Ad totius Dominici gregis.

Este intronizat ca Arhiepiscop Major la 30 aprilie 2006, în prezenţa Prefectului Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Preafericirea Sa Ignaţiu Moussa I Cradinal Daoud, şi a Excelenţei Sale Mons. Jean-Claude Périsset, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova. A iniţiat şi sprijinit lucrările de restaurare generală a Catedralei Mitropolitane Sfânta Treime din Blaj, încheiate în 1994.

Deschide şi participă la cele 4 sesiuni ale celui de-al IV-lea Conciliu Provincial al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, desfăşurat între anii 1995-1998. Participă, în 1995, la festivităţile ocazionate de aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea Misiunii Catolice Române din Paris, unde celebrează Liturghia în limba română în Catedrala Notre Dame. Participă la consacrarea Episcopului John Michael Botean al Eparhiei Românilor Uniţi din Statele Unite ale Americii, în 1996. După câţiva ani pregătitori, în 1997 se obţine Nihil obstat de la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor pentru deschiderea procesului de canonizare a celor şapte Episcopi greco-catolici mărturisitori, proces pe care îl patronează.

A susţinut demersurile pentru aducerea în ţară, de la Roma, a rămăşiţelor pământeşti ale Episcopului Ioan Inocenţiu Micu, în luna august a anului 1997 când avea să fie primit, după 252 ani de exil, în Catedrala Blajului, de el ctitorită.

Tot în timpul arhipăstoririi IPSS Lucian a avut loc istorica vizită a Papei Ioan Paul II în România, în zilele 7-9 mai 1999. În Anul Jubiliar 2000, s-a implicat în organizarea pelerinajului naţional la Roma, care a culminat cu Sfânta Liturghie concelebrată cu Sfântul Părinte Papa, în limba română, în Bazilica Sfântul Petru, cu participarea câtorva mii de pelerini români. Reuşeşte reeditarea, cu ajutorul Sfântului Scaun, în anul

2000, a Bibliei de la Blaj, la 205 ani de la apariţia acesteia.

A sprijinit şi participat la toate manifestările prilejuite de aniversarea, în 2003, a 150 de ani de Mitropolie la Blaj. Aprobă şi binecuvântează seria manifestărilor legate de aniversarea a 250 de ani de la deschiderea primelor şcoli româneşti de la Blaj, în timpul Episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron, la 11 octombrie 1754.

În anii de slujire arhierească, a efectuat nenumărate vizite pastorale, cu sfinţiri de noi pietre de temelie pentru biserici, sfinţiri de noi biserici sau de biserici restaurate, de case parohiale şi hirotonii de noi preoţi.

Participă la pelerinajele tradiţionale ale Provinciei Mitropolitane. În toate aceste ocazii a ţinut nenumărate predici, meditaţii, cuvinte de învăţătură. Sprijină reeditarea diferitelor cărţi de cult precum şi a diferite cărţi de teologie patristică, spirituală, dogmatică şi biblică.

A participat la diverse întâlniri la Roma (Sinodul pentru Viaţa Consacrată, 1994; Sinodul Episcopilor Europeni, 1998, Sinodul Episcopilor Europeni, 2005), este preşedintele părţii greco-catolice la Întâlnirile Comisiei Mixte de Dialog Greco-Catolic – Ortodox.


Carte de rugăciuni pentru copii, Blaj, 2002; Carte de Rugăciuni, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2003, pp. 424 ;

Să iubeşti până la sfârşit, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2004, pp. 127;

Bucură-Te ceea ce eşti plină de har. Rugăciuni şi devoţiuni către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Ed. Buna Vestire, Blaj, pp. 207; Preotul, omul credinţei şi al sacrului, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2005, pp. 102;

Cuvânt de mulţumire şi binecuvântare (Cuvânt înainte), în Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma (1745-1768), vol. I, Ediţie îngrijită de Ladislau Gyemant, Centrul de Studii Transilvane, Fundaţia Culturală Română, Cluj-Napoca, 1997, pp. V-VI;

Cuvânt, în Spiritualitate transilvană şi istorie europeană, editori Iacob Mârza & Ana Dumitran, Alba Iulia, 1999, pp. 17-21; Discursul rostit la Roma în Bazilica San Pietro, la 9 mai 2000, în vol. Trei sute de ani de la Unirea Bisericii Româneşti din Transilvania cu Biserica Romei, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001, pp. 138-139;

Cuvântul sărbătoresc rostit cu ocazia aniversării jubiliare a 300 de ani de la Unirea cu Roma, în Ibidem, pp. 150-154 (după «Unirea», nr. 9, 2000, pp. 6-7);

Omelia rostită în 16 decembrie 2000, în Catedrala din Lugoj la celebrarea a 300 de ani de la Unire, în Ibidem, pp. 251-254;

Cuvânt Înainte la Nicolae Pura, Simfonia Mariei, ediţie îngrijită de Ioan Fărcaş, Prefaţă Ion Buzaşi, Prefaţă Ioan Irineu Fărcaş, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2002, pp. 5-7;

Cuvânt înainte, în Victoria Man-Nicolae, Episcopul Ioan Suciu, Apostol al Iubirii, Sufletul Tineretului, Ed. Viaţa Creştină, 2002, p. 7-8; ed. II-a, 2003; IPSS Lucian, Cuvânt înainte în Victoria Man-Nicolae, Episcopul Ioan Suciu, Apostol al Iubirii, Sufletul Tineretului, Ed. Viaţa Creştină, 2002, pp. 7-8, ed. II-a,

Episcopul Ioan Suciu, Apostol al Iubirii, Sufletul Tineretului, Exerciţii spirituale pentru sufletele consacrate, Ed. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 2003, pp. 9-10.

Cuvânt Înainte, la Anton Rus – Aura Gherman, Catacombe şi Lumini, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2003, pp. 7-8;

Blajul, cetate de lumină şi credinţă, în care Dumnezeu lucrează (Cuvânt înainte), la Alexandru Petărlecean – Ion Moldovan, Blajul, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2005, pp. 136;

Cuvântul Episcopului Ioan Suciu se aude şi azi (Cuvânt înainte), la Ioan Suciu, Tăria creştină, ediţie îngrijită de Alexandru Petărlecean şi Ion Moldovan, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2006. pp. 211;

Paştile, Preasfântă şi minunată sărbătoare (Cuvânt înainte), la Alexandru Petărlecean – Ion Moldovan, Cununa Învierii – tradiţii, datini şi obiceiuri de Paşti, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2006, pp. 103;

Lumină şi suflet din lumina şi sufletul Blajului românesc şi creştin (Cuvânt înainte), la Calendarul de la Blaj, serie nouă, an I (XXVI), Ed. Buna Vestire, Blaj, 2006.

Numeroase Pastorale de Crăciun şi Paşti, publicate în «Tinerimea creştină» de la Baia Mare şi apoi «Unirea» de la Blaj.

Referinţe bibliografice: Ioan Bota şi Cicerone Ioniţoiu, Martiri şi Mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989), ed. II-a, Patmos, 1998, pp. 31-32;

Ştirban, Codruţa Maria-Ştirban, Marcel, Din istoria Bisericii Române Unite, Ed. Muzeului Sătmărean, 2000, p. 504-506; 516-517;

Annuario Pontificio per l’anno 2003, Libreria Editrice Vaticana, Città del Vaticano, 2003, p. 219, 1019.

Ce este un cardinal ?

Cardinal este titlu acordat în exclusivitate de Suveranul Pontif celor mai apropiați colaboratori ai săi.

Forma completă a titulaturii este « Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalis », Cardinal al Sfintei Biserici Romane.

Cardinalii formează împreună Colegiul Cardinalilor. Acestui for îi revine din anul 1179 prerogativa alegerii noului papă. În 1586 numărul cardinalilor a fost fixat la 70. Ulterior această prevedere a fost modificată. Drept de vot au cardinalii care nu au împlinit vârsta de 80 de ani. În anul 2006, numărul celor care îndeplinesc această condiție era de 120, număr maxim fixat de papa Paul al VI-lea.

În fruntea Colegiului Cardinalilor stă Cardinalul-Decan. Această funcție este îndeplinită în prezent de cardinalul Angelo Sodano. Cardinalul-Decan poartă în mod tradițional demnitatea de episcop de Ostia, conform.

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică (BRU), este o Biserică de tradiţie răsăriteană în deplină comuniune cu Scaunul Romei. Din punct de vedere canonic, BRU este o Biserică Arhiepiscopală Majoră, rang apropiat de Biserica Patriarhală. În structura ei intră Arhieparhia de Alba Iulia şi Făgăraş, care are alte patru Eparhii sufragane, conform BRU.

Martiriul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

La începuturile sale, Biserica Română Unită cu Roma a fost pusă sub jurisdicția arhiepiscopului romano-catolic de Esztergom, care îndeplinea funcția de Principe-Primat al Ungariei.

Astfel episcopul greco-catolic din Blaj se afla subordonat canonic celui romano-catolic din Strigoniu (Esztergom). În anul 1777 a fost înființată ce-a de-a doua episcopie unită românească, Episcopia de Oradea Mare, subordonată inițial tot Arhiepiscopiei de Esztergom.

Situația s-a schimbat la 26 noiembrie 1853, când prin bula „Ecclesiam Christi ex omni lingua” Papa Pius al IX-lea a ridicat Episcopia Română Unită de Făgăraș și Alba Iulia la rangul de mitropolie, cu Episcopia de Oradea drept sufragană.

Astfel Biserica Română Unită cu Roma a devenit provincie bisericească de sine stătătoare, subordonată direct Sfântului Scaun, ieșind deci de sub jurisdicția arhiepiscopului primat al Ungariei.

Totodată au fost înființate două episcopii noi, cea de Lugoj și cea de Gherla, care au fost subordonate ierarhic (ca episcopii sufragane) Mitropoliei de Alba Iulia și Făgăraș, cu sediul la Blaj. Primul mitropolit al Blajului a fost Alexandru Șterca Șuluțiu.

În perioada interbelică a fost înființată Episcopia de Maramureș, cu sediul la Baia Mare, ca a patra episcopie sufragană a Arhiepiscopiei de la Blaj.

La 3 septembrie 1948 a fost publicat în Monitorul Oficial al României decretul prin care episcopul Ioan Suciu, considerat vârful rezistenței anticomuniste din BRU, a fost depus din funcție de Guvernul Petru Groza. La 18 septembrie 1948 au fost depuși din funcție ceilalți episcopi uniți, cu excepția lui Vasile Aftenie, episcopul-vicar pentru București, și a lui Iuliu Hossu, episcop de Cluj, considerați mai concesivi.

Autoritățile comuniste au organizat pentru data de 1 octombrie 1948 o adunare a clerului greco-catolic, răspândind știrea că întrunirea va fi prezidată la Cluj de episcopul Iuliu Hossu. Acesta însă a reușit să trimită în data de 30 septembrie o scrisoare circulară prin care anunța excomunicarea latae sententiae a celor care vor participa la adunarea de trecere la Biserica Ortodoxă Română.

În aceste condiții întrunirea nu s-a desfășurat la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla, ci la mică distanță, în sala de sport a Liceului Barițiu. La adunare a participat un singur protopop unit, Traian Belașcu, protopop de Țichindeal, și 37 de preoți de mir, dintre care doi au refuzat să semneze proclamația de trecere la BOR.

Cei 36 au fost primiți în după-amiaza zilei de 1 octombrie de episcopul ortodox Nicolae Colan, după care au plecat spre București, pentru primirea la Palatul Patriarhal, urmată de o slujbă la Biserica Sf. Spiridon Nou, prezidată de patriarhul Justinian Marina.

În zilele de 27-29 octombrie 1948 au fost arestați toți cei sașe episcopi greco-catolici din România, inclusiv Vasile Aftenie și Iuliu Hossu, și duși mai întâi la vila patriarhală de Dragoslavele-Muscel, unde au fost vizitați de mai multe ori de patriarhul Justinian, apoi la Mănăstirea Căldărușani și, în cele din urmă, despărțiți, în arestul Ministerului de Interne și la închisoarea Văcărești.

În data de 8 noiembrie 1948 a fost publicat în Monitorul Oficial decretul prin care a fost demis și Iuliu Hossu, ultimul episcop greco-catolic aflat încă formal în funcție (deși arestat cu zece zile înainte).

La 1 decembrie 1948 Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naționale a emis decretul 358/1948 care a stabilit încetarea cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia.

În timpul clandestinității au fost făcute mai multe demersuri de relegalizare a Bisericii Unite. Punctul de vedere oficial al autorităților comuniste și al Bisericii Ortodoxe Române era acela că Biserica Română Unită ar fi încetat să existe. Această teză corespundea deopotrivă intereselor statului comunist, cât și Bisericii Ortodoxe Române, chemată să furnizeze un alibi pentru versiunea oficială a dispariției credincioșilor greco-catolici.

La 12 august 1956 a avut loc la Cluj în plină stradă o liturghie duminicală greco-catolică celebrată de preotul Vasile Chindriș, cu o participare numeroasă (ca. 3.000 de persoane). În urma acestei demonstrații, dublată de o vastă mișcare petiționară, a urmat un nou val de arestări și condamnări ale liderilor rezistenței greco-catolice.

Nunţiul Luigi Poggi, însărcinatul special pentru ameliorarea relațiilor cu Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România și Bulgaria între 1973-1986

În data de 26 mai 1973, în cursul unei vizite oficiale în Italia, Nicolae Ceaușescu a fost primit în audiență particulară de către papa Paul al VI-lea, ocazie cu care Ceaușescu a afirmat cu privire la chestiunea Bisericii Române Unite: « o socotim irevocabil închisă pentru totdeauna. E o problemă religioasă dar și de stat. Pentru noi nu există. Luați act că nu vom renunța la a veghea la unitatea poporului român. »

În noiembrie-decembrie 1973 a avut loc prima vizită a nunțiului Luigi Poggi în România, desfășurată cu condiția ca acesta să nu întâlnească episcopi greco-catolci.

Chiar și solicitarea lui Poggi de a vizita mormântul lui Iuliu Hossu din cimitirul Bellu a fost refuzată, pe motiv că « Hossu nu este un mort oarecare ».

Principala dificultate în calea ameliorării relațiilor dintre România și Sfântul Scaun a fost problema Bisericii Unite, autoritățile comuniste fiind dispuse la o apropiere doar cu condiția « totalei abandonări de către Vatican a problemei fostului cult greco-catolic ».

Consacrarea episcopală a lui Traian Crișan în data de 6 ianuarie 1982 la Roma a stârnit o reacție vehementă din partea conducerii Bisericii Ortodoxe Române, reacție orchestrată de autorități.

Consacrarea episcopală și predica ținută de papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia respectivă au fost dezavuate în ședința Sfântului Sinod din 10-11 ianuarie 1982, iar patriarhul Iustin Moisescu a trimis o telegramă de protest către papa Ioan Paul al II-lea, telegramă publicată în ziarele centrale din 14 ianuarie 1982.

Papa Ioan Paul al II-lea se pronunțase încă de la începutul pontificatului său pentru scoaterea Bisericii Române Unite din ilegalitate.

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, disidenta Doina Cornea și alți cinci intelectuali clujeni au solicitat legalizarea Bisericii Române Unite cu Roma.

Prin decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 Consiliul Frontului Salvării Naționale a abrogat decretul 358 din 1 decembrie 1948. Situația juridică a lăcașelor de cult greco-catolice trecute în posesia Bisericii Ortodoxe Române urmează să fie reglementată printr-o lege specială,

duminică, 1 ianuarie 2012

A XX-a Ziua Mondiala a Bolnavului 11 februarie 2012 [

A XX-a Ziua Mondiala a Bolnavului 11 februarie 2012

Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XX-lea ”Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat” (Lc 17:19) Cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, pe care o vom celebra la 11 februarie 2012, care coincide cu aparitia Sfintei Fecioare de la Lourdes, doresc să-mi reînnoiasc apropierea mea spirituală pentru toţi bolnavii care se află asezaminte de îngrijiri sau sunt îngrijiti în familiile lor, exprimându-le la fiecare dintre ei solicitudine şi afecţiunea întregii Biserici. În primitoarea generoasei şi iubitore ale fiecărei vieţi umane, mai presus de toate viaţă celor slabi şi bolnavi, un creştin îşi exprimă un aspect important al martorisitorillor al Evangheliei astfel ca, urmând exemplul lui Cristos, care sa aplecat nu celor materiale ci suferinţelor spirituale ale omului pentru a le vindeca. 1. În acest an, care presupune pregatireain timp a apropiatei de Ziua Mondială a Bolnavului solemnă, care va fi sărbătorită în Germania, la 11 februarie 2013 şi care va avea figură emblematică a Evangheliei bunului samaritean (cf. Lc 10:29-37 ), aş dori să pună un accent pe „sacramentele vindecaii”, adică la sacramentul Pocăinţei şi Reconcilierii şi că a Mrungerii bolnavilor, care se finalizeaza pe cale naturala, în Comuniunea euharistică. Întâlnirea lui Isus cu zece leproşi, narată de Evanghelia Sfântului Luca (cf. Lc 17:11-19), şi, în special cuvintele pe care Domnul le adresează unului dintre ei, „Ridică-te şi du-te; credinţa ta a vindecat „(v. 19), ne ajută să devină conştienţi de importanţa credinţei pentru cei care, împovărati de suferinţă şi de boală, se apropie de Domnul. În întâlnirea lor cu el, ei pot experienţă cu adevărat că cine crede nu este niciodată singur! Dumnezeu, într-adevăr, Fiul Său, nu ne abandonează în angoasa noastră şi de suferinţă, dar este aproape de noi, ne ajută să le suportam, şi doreşte să ne vindece în adâncul inimilor noastre (cf. Marcu 2:1-12 ). Credinţa leprosului care, după ce a văzut că el a fost vindecat, plin de uimire şi de bucurie, şi diferit de celelalti, imediat s-au întors la Isus să-şi exprime recunoştinţa, ne permite să percepem că sănătatea redobândita este un semn al mântuire pe care Dumnezeu dă la noi prin Hristos, ea îşi găseşte expresia în cuvintele lui Isus: credinţa ta te-a mântuit. El care, în suferinţa lui se roagă Domnului, care este sigur că dragostea lui nu îl va abandona, şi, de asemenea, că iubirea a Bisericii, extinderea în timp a lucrarii mântuitoare a Domnului, nu va disparea niciodata. Vindecarea fizică, o expresie de cele mai profunde mântuirii, relevă astfel importanţa pe care omul - în întregime lui sufleteasca si trupeasca trebuie sale-o ofere Domnul. Fiecare Sacrament, contează,exprimă şi acţionează pentru apropierea de Dumnezeu Însuşi, care, într-un mod absolut liber-dat, „ne atinge prin lucruri materiale ... pe care el le ia în serviciul său, făcându-le instrumente ale întâlnirii dintre noi şi însuşi „(Omilia, Mir masă, 1 aprilie 2010). „Unitate între creaţie şi răscumpărare se face vizibil. Sacramentele sunt o expresie a fidelitatii credinţei noastre, care cuprinde întreaga persoană, trup şi suflet „(Omilia, Mir în masă, 21 aprilie 2011). Sarcina principală a Bisericii este, cu siguranţă proclamarea Regatului lui Dumnezeu, „Dar această proclamaţie trebuie să fie un proces de vindecare:” vindec pe cei cu inima zdrobită „(Is 61:1)” (ibidem), în conformitate cu misiunea încredinţată de Isus ucenicilor Săi (cf. Lc 9:1-2; Mt 10:1,5-14; Marcu 6:7-13). Exista un tandem intre sănătate fizică şi reînnoirea sufletului, astfel, ne ajută să înţelegem mai bine „sacramentele de vindecare”. 2. Sacramentul Pocăinţei a fost adesea în centrul de reflecţie de parintii Bisericii, în special datorită importanţei în călătoria vieţii creştine, având în vedere că „toată puterea sacramentului Pocăinţei constă în restabilirea la harul lui Dumnezeu, şi uneşte cu el într-o prietenie intimă „(Catehismul Bisericii Catolice, 1468). Biserica, în continuarea proclamarea de iertare şi reconciliere care Isus niciodată nu a exprimat cu fermitate, nu încetează de a invita intreaga umanitate pentru a se converti şi să creadă în Evanghelie. Ea a face propria chemarea apostolului Pavel: „Deci, suntem ambasadori ai lui Cristos, ca şi cum Dumnezeu au fost transmis prin noi. Vă implorăm, în numele lui Cristos, să va împati cu Dumnezeu „(2 Corinteni 5:20). Isus, în timpul vieţii sale, a proclamat şi făcut prezenta milei Tatălui. El a venit nu pentru a condamna, ci pentru a ierta şi de a salva, pentru a da speranţă în cel mai adânc întuneric de suferinţă şi de păcat, de asemenea, şi de a da viaţa veşnică, prin urmare, în sacramentul Pocăinţei, în „medicina de confesiune”, de recunoaste si de cainta pentru păcate să nu degenereze în disperare de cauza, dar se confrunte cu Iubirea care iartă şi transformă (cf. Ioan Paul al II-lea, post-sinodală Exortaţia apostolică Reconciliatio et Paenitentia, 31). Dumnezeu, „bogat în îndurare” (Efeseni 2:4), la fel ca tatăl parabola Evangheliei (cf. Lc 15,11-32), nu se închide inima Lui la oricare dintre copiii Săi, dar aşteaptă pentru ei, caută le, le atinge în cazul în care respingerea de comuniune le ingrădeşte în izolare şi divizare, şi le solicită să adune în jurul valorii de mesei Lui, în bucuria sărbătorii de iertare şi reconciliere. Un timp de suferinţă, în care tentaţia ar putea să apară pentru a se ajunge la descurajare şi lipsă de speranţă, poate fi astfel transformat într-un timp de har, astfel încât să se re-intre, şi la fel ca fiul risipitor din parabola, să se gândească din nou despre viaţă, de reconsiderarea erorile sale şi eşecuri, senzaţie de nostalgie pentru îmbrăţişarea Tatălui, şi în urma calea spre casa Lui. El, în marea Lui iubire, întotdeauna, şi oricare ar fi cazul, veghează asupra existenţei noastre şi ne aşteaptă, astfel încât să oferim fiecărui copil care se întoarce la El darul de reconciliere completă şi bucurie. 3. Dintr-o lectură a Evangheliilor aceasta reiese clar modul în care Isus a demonstrat mereu interes deosebit pentru oamenii bolnavi. El nu trimis pe ucenicii Săi să vindece ranile lor (cf. Mt 10:8; Luca 9:2, 10:9), dar, de asemenea, a instituit pentru ei un sacrament specific: Mirungerea bolnavilor. Scrisoarea lui Iacob atestă prezenţa acestui act sacramental deja în prima comunitate creştină (cf. 5:14-16): prin Mirungerea bolnavilor, însoţită de rugăciune a preoţilor, întreaga Biserică incurajeaza pe cei bolnavi in suferinţa şi a preamări pe Domnul, astfel încât el poate alina suferinţele lor şi să le vindece; într-adevăr, ea îi îndeamnă-le să se unească spiritual la misiunea şi moartea lui Cristos, astfel încât să contribuie la binele poporului lui Dumnezeu. Acest Sacrament ne conduce să contemplăm misterul dublu de pe Muntele Măslinilor în cazul în care Isus se afla înainte caii indicate lui de către Tatăl, că d pătimirea sa, prin actul suprem de iubire, de el acceptat. El este mediator, „poartă prin care el, luând suferinţele şi pacatele din lume, transformând-o într-un strigăt către Dumnezeu, aducându-l în faţa ochilor şi în mâinile lui Dumnezeu şi, astfel, cu adevărat o aduce la momentul de răscumpărare „(lectio divina, Întâlnire cu preoţii parohi din Roma, 18 februarie 2010). Dar „Grădina Măslinilor este, de asemenea, locul de unde el sa urcat la Tatăl, şi este, prin urmare, locul de răscumpărare ... Acest mister de pe Muntele Măslinilor este, de asemenea, mereu” în cadrul Bisericii sacramentale ... semnul de bunătatea lui Dumnezeu, ajungând în a ne atinge „(Predica de mesă crismei, 1 aprilie 2010). În Mirungerea bolnavilor, problema sacramental al uleiului ne este oferită, ca să spunem aşa, „ca medicament al lui Dumnezeu ..., care acum ne asigură de bunătatea lui, oferindu-ne putere şi consolare, la punctele acelaşi timp, dincolo de momentul bolii spre vindecare definitivă, la înviere (cf. Iacov 5:14) „(ibidem). Acest sacrament merită o atenţie mai mare astăzi, atât în gândire teologică şi pastorală în acţiune pentru oamenii bolnavi. În evaluarea conţinutului de rugăciunea liturgică, care sunt adaptate la diferite situaţii umane legate de boală şi nu numai atunci când o persoană este la sfârşitul vieţii sale (cf. Catehismul Bisericii Catolice a, 1514), Mirungere bolnavilor nu ar trebui să fie ţinut să fie aproape „un sacrament minor” in comparatie cu ceilalti. Atentie la, şi de îngrijire pastorală pentru, oameni bolnavi, în cazul în care este, pe de o parte, un semn de sensibilitate a lui Dumnezeu faţă de cei care suferă, pe de altă parte aduce avantajul spiritual al preoţilor şi a întregii comunităţi creştine, precum şi, în conştientizarea faptului că ceea ce se face , se face lui Isus însuşi (cf. Mt 25:40). 4. În ceea ce priveşte „sacramentele de vindecare”, Sf. Augustin afirmă: „Dumnezeu vindeca toate infirmităţile. Nu vă fie frică, prin urmare, toate infirmităţile vor fi vindecate ... Trebuie să permită numai pe El să vă vindece şi nu trebuie să respingă mâinile Lui „(Expunere cu privire Psalmul 102, 5; PL 36, 1319-1320). Acestea sunt instrumente preţioase de harul lui Dumnezeu, care ajuta o persoana bolnava de a se conforma tot mai mult la misterul morţii şi învierii lui Hristos. Împreună cu aceste două sacramente, aş dori, de asemenea, să sublinieze importanţa Euharistiei. A primit la un moment dat de boală, aceasta contribuie intr-un mod singular de a lucra această transformare, asociind persoana care împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Cristos pentru a oferi pe care a făcut din el însuşi la Tatăl pentru mântuirea tuturor. Întreaga comunitate eclezială, şi comunităţile parohiale, în special, ar trebui să acorde atenţie pentru a asigura posibilitatea de a primi frecvent Sfânta Împărtăşanie, pentru acei oameni care, din motive de sănătate sau de vârstă, nu pot merge la un loc de cult. În acest fel, la aceşti fraţi şi surori este oferită posibilitatea de a consolida relaţia lor cu Cristos, care a fost răstignit şi înviat, care participă, prin viaţa lor oferit dragostea lui Cristos, la misiunea însăşi a Bisericii. Din acest punct de vedere, este important ca preoţii care oferă activitati în spitale, în aziluri şi în casele de bolnavi, se simt „, miniştrii pentru bolnavi”, semne şi instrumente de compasiune a lui Cristos care trebuie să ajungă la „ fiecare persoană marcată de suferinţă „(Mesajul pentru Ziua Mondială XVIII celor 22 de bolnavi, noiembrie 2009). Conformaţie misterului pascal al lui Cristos, realizat prin practica de comuniune spirituală,, are si o semnificaţie care este total speciale atunci când Euharistia este administrata şi primita,. La acel moment al existenţei nu există un cuvand într-un mod incisiv cuvintele Domnului: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 06:54). Euharistia, conform definiţiei de Sf. Ignatie al Antiohiei - „medicament al nemuririi, antidot pentru moarte” (Scrisoarea către Efeseni, 20: PG 5, 661), sacramentul trecerea de la moarte la viaţă, din această lume la Tatăl, care aşteaptă toţi cei din Ierusalim ceresc. 5. Tema acestei Mesajul pentru Ziua Mondială a XX, „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat”, de asemenea, aşteaptăm cu interes „Anul de credinţă”, care va începe la 11 octombrie 2012, o valorosa ocazia să redescopere puterea şi frumuseţea credinţei, să examineze conţinutul său, şi să mărturisească în viaţa de zi cu zi (cf. scrisoarea apostolică Porta fidei, 11 octombrie 2011). Eu doresc să încurajeze oamenii bolnavi in suferinţa de a găsi întotdeauna o ancoră sigură în credinţă, hrănită de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin rugăciune personală şi prin Sacramente, în timp ce invit pastori care urmează să fie din ce în ce pregătiţi pentru cei bolnavi. Urmand exemplul bunului samaritean şi ca ghizi ai turmelor care le sunt încredinţate, preoţii ar trebui să fie plin de bucurie, atenti la cei mai slabi, simpli şi păcătoşi, exprimându-şi mila infinită a lui Dumnezeu cu cuvintele linistitoare de speranţă (cf. Sf. Augustin, Scrisoarea 95 1:. PL 33, 351-352. Pentru toţi cei care lucrează în in sănătate, şi la familiile a caror rudele sunt suferinta dea vedea suferinţele Domnului Isus pentru pacatele noastre, îmi reînnoiesc mulţumesc mea şi a Bisericii, pentru că, în experienţa lor profesională şi în tăcere, de multe ori fără a menţionează chiar şi numele lui Cristos, l-au manifesta in mod concret (cf. Predica, Mir în masă, 21 aprilie 2011). Pentru Maria, Maica Milei şi Sănătate a Bolnavului, ne ridicam privirea noastră încredere şi rugăciunea noastră; poate compasiunea ei materna, cu experienţă in suserinta a Fiului murind pe Cruce, să ne însoţească şi să ne susţină credinţa şi speranţa fiecarui bolnav şi persoană care suferă pe drumul vindecarii ranilor corpului şi spiritului! Eu vă asigur tot ce îmi amintesc pentru fiecare din voi n rugăciunile mele, în timp ce mi-aş împărţi petru fiecare dintre voi o specială Binecuvântare Apostolică. Din Vatican,cu solemnitate pe 20 noiembrie 2011, a Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului.

luni, 4 iulie 2011

Imnul mediciniştilor

„În Vest o să emigrăm”

Spre tine am pornit

Tu ne-ai chinuit

După şase ani

Tot nu te-am găsit

Noi tot încercăm

Vrem să învăţăm

Pacienţii să-i tratăm

N-o să renunţăm

(În Vest)
Mulţi o să plecăm
(În Vest)
Să ne afirmăm

(În Vest)
O să demonstrăm


A fost redactat si recitat de de studenti si rezidenti clujeni