Aniversarea a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea

Aniversarea a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea
Desfăşurarea manifestărilor organizate în zilele de 7-9 mai 2009, cu prilejul împlinirii a 10 ani de la istorica vizită în România a Suveranului Pontif Papa Ioan Paul al II-lea:
Programul manifestării a debutat în ziua de joi, 7 mai 2009, de la ora 10, prin inaugurarea Expoziţiei aniversare a 10 ani de la vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în România, în holul Academiei Române. Alocuţiunea introductivă a fost făcută de unul dintre vicepreşedinţii Academiei, după care au urmat mai multe alocuţiuni. Inaugurarea Expoziţiei fotografice a fost urmată de prezentări de carte şi alte alocuţiuni tematice. Cu acest prilej, în Aula Academiei o intervenţie magistrală a avut Preşedintele Academiei, dl. Eugen Simion şi după aceea alte mari personalităţi ale Academiei Române. Au luat cuvântul şi Preasfinţitul Ioan Robu şi Preafericitul Patriarh Daniel.
Aula Academiei a fost plină, au fost de faţă multe personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti, dar şi ale vieţii politice, a fost prezent şi dl. Ministru Teodor Paleologu, Ministrul cultelor, culturii şi patrimoniului cultural şi de asemenea secretari de stat, ambasadori, totul în prezenţa Nunţiului Apostolic Francisco-Javier Lozano şi în prezenţa episcopilor catolici: 4 episcopi greco-catolici respectiv 6 episcopi romano-catolici.
A fost o atmosferă plăcută, în care s-au spus multe cuvinte înălţătoare, s-a repetat adeseori fraza rostită de Papa Ioan Paul al II-lea: “Nu vă fie teamă!”.
Academician Eugen Simion a spus:
“Papa şi-a dat seama foarte bine că eram un popor încă marcat de teamă în acele timpuri şi putem spune că acum, când ştim că el se roagă pentru România, pentru ‘Grădina Maicii Domnului’, nu ne este frică dacă ştim că mijlocirea lui este aproape“.

Excelenţa Sa Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova, Mons. Francisco-Javier Lozano, la care a participat şi Monseniorul Dominique François Joseph Mamberti, delegatul Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea şi al Secretariatului de Stat al Vaticanului. La acest moment au participat mulţi episcopi, majoritatea episcopi catolici. A fost prezent IPS Nifon, Mitropolit ortodox de Târgovişte, şi de asemenea mulţi reprezentanţi ai ordinelor şi congregaţiilor călugăreşti din ţară, mulţi membri ai corpului diplomatic din Bucureşti şi multe alte personalităţi ale vieţii culturale din Bucureşti.
La biserica “Sfântul Iosif”, Catedrala Mitropolitului Ioan Robu, unde a avut loc un Concert simfonic cu piese din Haydn, Bach, Mozart, interpretat cu multă măiestrie şi apreciat de persoanele oficiale şi credincioşii care au participat la acest moment.
Joi, 8 mai, în holul clădirii mari a Patriarhiei s-a făcut inaugurarea expoziţiei aniversare
“În bucuria întâlnirii în lumina Învierii - 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, la Bucureşti“. Au fost prezenţi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu vicarii săi, un sobor de mitropoliţi ortodocşi, episcopi şi preoţi. Din partea catolică a fost prezent Nunţiul Apostolic, Mitropolitul Ioan Robu, Preşedintele Conferinţei Episcopale, Monseniorul Mamberti şi o serie de episcopi ai Bisericii Romano-Catolice, respectiv Greco-Catolice.
IN Aula Mare a Patriarhiei care poartă numele Teoctist Patriarhul, unde, în prezenţa Preşedintelui Traian Băsescu, a d-lui Mircea Geoană, a d-lui Adrian Năstase, a d-lui Petre Roman, a d-lui Theodor Paleologu, Ministrul culturii şi cultelor, a Secretarilor de stat Lemeni, Cazaban ş.a.., s-a proiectat un film cu vizita Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, în perioada 7-9 mai 1999, un film comentat şi proiectat de către Trinitas TV.
, Preasfinţitul Episcop Vicar Patriarhal Ciprian Câmpineanul,
a vorbit despre importanţa vizitei Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea în România. Preasfinţia Sa a arătat că sunt trei aspecte pozitive:
1.primul este acela că un Suveran Pontif a dat mărturie de originea apostolică a creştinismului românesc,
2.în al doilea rând a amintit expresia celebră “România - Grădina Maicii Domnului”, care vorbeşte despre rolul cultural pe care poporul român îl are prin tradiţia lui,
3.şi în al treilea rând, deschiderea ecumenică faţă de Biserica Ortodoxă Română concretizată prin oferirea de lăcaşuri de cult în Occident de către Episcopul Romei, pentru a susţine misionarismul Ortodoxiei româneşti.
Monseniorului François Joseph Dominique Mamberti, delegatul Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea, care, între alte idei, a afirmat că reînnoieşte recunoştinţa vie a Papei cu privire la această vizită.
“Prima ţară ortodoxă care l-a primit pe Papa, mănăstirile, persoanele rugătoare şi bisericile pline de icoane, sunt o mărturie a unei credinţe trăite”.
De asemenea a fost remarcată dorinţa vie de colaborare: “după un lung drum parcurs separat, Papa a considerat că este timpul să se colaboreze, să se fie împreună”. Ca răspuns la această vizită, în 13 septembrie 2002, Patriarhul Teoctist a vizitat Roma, moment în care Papa l-a asigurat de toată colaborarea şi rugăciunea, spunându-i că invocă asistenţa Spiritului Sfânt pentru a ajuta, în contextul unităţii
. S-a realizat un schimb cultural intens, cum ar fi studenţii ortodocşi plecaţi la Roma pentru studii de doctorat şi de licenţă şi alte asemenea schimburi, în aşa fel încât împreună să poată apăra izvoarele şi valorile creştine din Europa.
“Catolicii sunt alături de fraţii lor ortodocşi în rugăciune”
l Preşedintele Traian Băsescu,
a spus că este o vizită unică pe plan ecumenic şi o vizită istorică pentru naţiunea noastră: “Papa Ioan Paul al II-lea ne-a îmbrătişat, ne-a vorbit limba şi ne-a sărutat pământul”. Această vizită a reprezentat confirmarea vocaţiei europene a României, prin istorie şi prin cultură. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un “mare prieten” care a înţeles dificultăţile trecute ale ţării noastre şi a întărit-o în speranţa pentru viitor. Vizita sa a fost o întâlnire dintre credinţa creştină şi cultura europeană.
Înalt Preasfinţitul Mons. Ioan Robu:
Excelenţa Sa a subliniat două aspecte: înalta consideraţie pe care Papa a avut-o faţă de neamul românesc creştin şi de asemenea, cele două valori comune,
1.Martirii
2Sfintele Sacramente.
“Avem acelaşi Cuvânt al Domnului, avem aceleaşi Sacramente - sunt cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, sunt şi cuvintele noastre. Să păstrăm deci drumul păcii, al rugăciunii împreună”.
Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
a vorbit foarte frumos, spunând că încearcă două sentimente,
1.recunoştinţă
2. speranţă:
“Vizita Episcopului Romei a marcat relaţia dintre catolici şi ortodocşi pe plan internaţional, este prima vizită într-o ţară majoritar ortodoxă, o vizită istorică ce a deschis porţi către alte ţări cum ar fi Georgia, Grecia, Ucraina, care au fost vizitate ulterior”.
Excelenţa Sa a arătat că Biserica Ortodoxă Română este latină ca şi origine etnică şi este o Biserică deschisă dialogului internaţional. De asemenea, a afirmat că în România se află cea mai bine organizată Biserică Catolică dintr-o ţară majoritar ortodoxă.
“A fost o vizită ecumenică, dar şi o vizită pastorală pentru Biserica Romano-Catolică şi pentru Biserica Greco-Catolică din România, cu multă prietenie şi cu mult respect reciproc. Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea a fost un dar pentru întreaga creştinătate, a fost un Apostol al păcii, un Misionar al libertăţii”.
Avorbit despre importanţa spiritualităţii ca dimensiune a vieţii umane, despre cultura vieţii, o constantă a activităţii Papei Ioan Paul al II-lea, Suveranul Pontif fiind un promotor smerit al pocăinţei prin miza reconcilierii şi a reînnoirii spirituale.
Papa, ca şi prieten al României, a oferit “un semn de speranţă şi de bucurie în lumina Învierii”, ceea ce este un simbol de apropiere şi de colaborare între diferitele confesiuni creştine.
Patriarhul Ortodox al României a concluzionat: “Putem spune că Papa a influenţat şi aderarea la NATO, dar a avut o influenţă pozitivă mai cu seamă în detensionarea relaţiilor între ortodocşi şi greco-catolici care existau în timpul acela, deşi nu au fost rezolvate toate problemele”.

Andrea Riccardi, profesor de istorie contemporană la o Universitate din Roma, şi fondator al Comunităţii Sant’Egidio,
care a făcut mai întâi o alocuţiune şi după aceea a prezentat o carte care se numeşte
“Convivere” (”Despre civilizaţia convieţuirii“)
. El a spus că istoria are o dimensiune spirituală în care se înscrie şi acest eveniment.
“Biserica este mama noastră spirituală - spunea Papa Ioan Paul al II-lea, de fapt, această vizită a fost o punte de legătură pentru că avem atâtea aspecte care ne unesc, avem un martiriologiu comun”
. A amintit despre Cardinalul Todea,
“simbolul prezenţei eroice a acestei Biserici Greco-Catolice”, cel care, asemenea bătrânului Simeon, a venit la Bucureşti pentru a primi dezlegarea. Au fost amintiţi de asemenea părintele Cleopa, părintele Stăniloae, monahul Steinhart, Mircea Eliade ş.a. S-a vorbit despre forţa spirituală a României, forţa spre unitate într-o ţară
“care a îndurat multe opresiuni, dar sămânţa sfântă i-a rămas”.
A vorbit şi despre întâlnirea pregătitoare - premergătoare acestei vizite a Sfântului Părinte, care s-a desfăşurat la sfârşitul lunii august, începutul lui septembrie 1998, şi a fost organizată de Comunitatea Sant’Egidio la Bucureşti:
“Cele două biserici s-au iubit în 1999 şi au strigat împreună: UNITATE!”
Profesorul Riccardi ne-a invitat pe toţi să reflectăm cum păstrăm acum moştenirea vizitei istorice din 1999, ce facem ca roadele acestei vizite să poată fi valorificate.
Trecând la situaţia actuală, a arătat că, actualmente, peste 850.000 de români muncesc în Italia, peste 100.000 de italieni sunt activi în România în diferite întreprinderi sau societăţi, ş.a. Sunt peste 300 de zboruri pe săptămână, care leagă România de Italia şi reciproc. Sunt peste 100.000 de copii care s-au născut în Italia din părinţi români. Putem spune că problema care se pune în prezent este însoţirea emigranţilor şi solidaritatea cu aceştia.
, Moştenirea acestei vizite din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea este de fapt
zidirea, construirea unităţii europene, nu doar la nivel ecumenic, ci şi spiritual. O putem numi
“vizita prin care s-a încheiat o iarnă lungă, dar care a însufleţit unitatea Europei”.
“Amintirea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea şi întâlnirea lui cu Patriarhul Teoctist să ne îndemne să visăm o unitate în Europa, pentru ca moştenirea lăsată să poată fi valorificată şi să ne împlinim fiecare datoria noastră. Vizita din 1999 nu trebuie să mai fie doar o amintire, ci să reprezinte zorii unui nou anotimp”.
Mitropolitului Nifon, de Târgovişte, a vorbit despre vizita Papei Ioan Paul al II-lea ca un semn de speranţă şi deschidere, începutul unei noi relaţii între Biserici.
“Puterea sa s-a manifestat printr-o adâncă smerenie, un om al rugăciunii, un om al pocăinţei, un om al reconcilierii şi un om al unităţii”
. Aceeaşi Evanghelie a inaugurat o nouă etapă ecumenică între Occident şi Orientul creştin.
Mitropolitul a spus că al II-lea mileniu creştin a început cu o ruptură şi s-a încheiat cu acest semn al unităţii şi al speranţei, vizita în România a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea.
“România este punte între Occident şi Orient - spunea Papa, deci un echilibru între Evanghelie, cultură şi naţiune”.
Referindu-se la modul de adresare al Sfântului Părinte, a subliniat faptul că a vorbit limba noastră, dar a folosit o altă ecleziologie şi o altă teologie, o altă terminologie.
Edificarea României este legată de procesul de unitate, spunea Papa Ioan Paul al II-lea –
Mitropolitul Nifon le-a rostit în faţa întregii adunări –
“şi sunt multe aspecte cu care chiar persoanele din interiorul Bisericii nu sunt de acord”,
Este vorba despre o nouă tipologie, o nouă lectură a spiritului din anul 1054 şi a condiţiilor acestuia. Istorica vizită a avut caracter ecumenic, dar şi aspecte pastorale,
“redescoperirea chipului lui Hristos în celălalt”, cum spunea Suveranul Pontif Ioan Paul al II-lea.

“Bucuria întâlnirii şi comuniunea sunt încă imperfecte”
- spunea Patriarhul Teoctist - despre sentimentele care îi animau în acele zile: pe de o parte era bucuria întâlnirii dintre ei, pe de altă parte îi îndurera faptul că încă nu era comuniunea totală, pentru a putea celebra împreună.
-
- “Ruptura Bisericii lui Hristos din anul 1054 nu mai are raţiune să existe, datorită evoluţiei dialogului teologic şi prin existenţa altor mijloace teologice. Unirea nu se face după un model de unitate din trecut, unitatea nu înseamnă uniformitate sau globalizare” -
Mitropolitul a spus :
“Papa Ioan Paul al II-lea a fost un adevărat ambasador al României şi în cadrul Europei şi în lume. Lumea noastră are nevoie de martori ai unităţii. Este Pontiful care a dăruit Bisericii o mare deschidere spre problemele contemporane (şi aici a citat din Orientale Lumen), el a dorit să sporească Domnul adâncirea frăţietăţii creştine”.
Theodor Paleologu, Ministrul culturii şi cultelor, care a făcut o prezentare a cărţii d-lui Andrea Riccardi,
Convivere, o carte de teologie politică şi relaţii internaţionale. A arătat că trebuie
“să vedem ceea ce ne uneşte şi să punem deoparte ceea ce ne desparte”.
A vorbit despre laicitatea pozitivă, care poate influenţa pozitiv societatea şi mişcarea unităţii, despre rolul providenţei divine în istoria Bisericii –
“acest om, Papa Ioan Paul al II-lea, care manifestă forţa Providenţei, forţa slăbiciunii, fiind un îmblânzitor de fiare - aşa cum îl numea Sorin Dumitrescu”.
Patriarhul Teoctist îi povestea ministrului Paleologu o întâmplare: în anii 1990 şi-a pus întrebarea dacă nu ar fi mai bine să se retragă sau dacă trebuie să rămână pe Scaunul Patriarhal, şi atunci, spunea,
“m-am rugat, am cerut şi am aşteptat un semn, dar semnul nu a venit decât mai târziu, a venit prin vizita Papei Ioan Paul al II-lea în 1999″
Prof. Andrea Riccardi a mai rostit câteva cuvinte despre cartea
Convivere, al cărei autor este,
despre tendinţa de globalizare prin occidentalizarea Europei, tendinţă care nu este cea mai bună, pentru că
“civilizaţia de mâine este o civilizaţie a trăirii împreună, în care fiecare are ceva de dat şi are ceva de luat. Dacă nu se reuşeşte o convieţuire paşnică, atunci vom asista la un şoc între naţiuni şi între religii”.
În acest sens, a dat exemplul Papei Ioan Paul al II-lea, care a fost mare maestru al trăirii împreună.
“Suveranul Pontif a iniţiat şi întâlnirile de la Assisi, când s-au putut face rugăciuni împreună de către toate confesiunile şi religiile mari ale lumii, fără confuzie şi păstrând fiecare propria individualitate. Avem nevoie de creştini care să dea un suflet istoriei”.
Profesorul a încheiat prin cuvintele:
“Întâlnirea dintre cei doi remarcabili Bătrâni este un model de întâlnire pentru fiecare dintre noi şi pentru noi toţi”.
Patriarhul Daniel, gazda manifestării, care a reluat câteva idei din prezentarea cărţii d-lui prof. Andreea Ricardi.
A spus că Uniunea Europeană este spaţiul lipsit de hegemonie naţională şi politică, a citat pasaje din lucrarea Convivere şi apoi le-a comentat.
După aceea, a propus să se organizeze, împreună cu Comunitatea Sant’Egidio şi alte instituţii, o dată la doi ani, colocvii sau seminarii pe teme de actualitate
. De asemenea, a spus că dimensiunea valorilor creştine trebuie să fie luată în serios de către toţi şi apoi a mulţumit lui Dumnezeu pentru vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. Patriarhul a exprimat ideea că
“se repetă acum acea atmosferă de unitate şi de frumuseţe de atunci, din 7-9 mai 1999″.
A mulţumit cu recunoştinţă vorbitorilor şi celor prezenţi la Bucureşti pentru ca să poată aduce împreună un omagiu protagoniştilor evenimentelor din mai 1999.
În încheierea întâlnirii, la fel ca la început, s-a cântat troparul
“Hristos a Înviat”,
A urmat de binecuvântarea Patriarhului, moment după care toţi cei prezenţi am fost invitaţi la
binecuvântarea sălii Conventus
, în care Patriarhul Teoctist şi Papa Ioan Paul al II-lea au semnat un mesaj de pace adresat ţărilor din fosta Iugoslavie, pentru pacea acelor zone.
În această sală s-a aşezat o placă metalică memorială, în amintirea acelei vizite s-a la sfinţit acesta plăci
a la binecuvântarea ei cu apă sfinţită de către Patriarhul Daniel şi de Mitropolitul Ioan Robu.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a condus apoi întreaga delegaţie catolică prin Palatul Patriarhiei.
S-a vizitat şi alte săli, interesant este faptul că toate denumirile sălilor sunt în limba latină, pentru că, aşa cum a subliniat Patriarhul în alocuţiunea sa
, Biserica Ortodoxă Română este pe fondul unui popor latin, dar îmbracă o tradiţie răsăriteană. După aceste momente de vizită, cu multe explicaţii şi detalii asupra clădirii Patriarhiei (care a fost Sediul Parlamentului, dar fiind o clădire construită pe teritoriul Patriarhiei a revenit proprietarului de drept, cu colaborarea factorului politic),
Invitaţi la o masă cordială, la care, desigur, a avut ocazia să discute
1.cu înalţii Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe
2. cu reprezentanţi ai Comunităţii Sant’Egidio
3.cu alte persoane oficiale
, reprezentanţi ai Guvernului şi alţi invitaţi.
Putem spune că într-adevăr a fost o zi de comuniune, o zi foarte plăcută, o zi în care a bătut un vânt de primăvară aici, la Bucureşti, o zi foarte însorită, o zi luminoasă şi înăuntru şi afară, o zi în care mi se pare că spiritul Papei Ioan Paul al II-lea, acel vânt de unitate, l-am simţit cu toţii şi strângerile cordiale de mână, îmbrăţişările frăţeşti de la încheierea mesei de prânz parcă subliniau mai mult această foarte plăcută atmosferă ecumenică autentică şi frăţească între cele două mari Biserici naţionale, Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Catolică.
A urmat o vizită la Preşedenţie, unde s-a dorit de asemenea să se marcheze momentul împlinirii a 10 ani de la prima vizită a unui Pontif Roman în România
Sâmbătă, 9 mai, la ora 9, este programată celebrarea unei Sfinte Liturghii în cimitirul Bellu,
acolo unde ne aducem aminte că Papa s-a rugat în ziua de 8 mai 1999
, aducând un omagiu Episcopilor greco-catolici mărturisitori şi martiri în timpul comunismului,
Preasfinţitul Episcop Iuliu Hossu, Episcopul de Cluj-Gherla, întâiul purpurat al neamului românesc,
Episcopul Vasile Aftenie, Episcopul Auxiliar de Bucureşti,
Episcopul Ioan Bălan, Episcopul de Lugoj care se află de asemenea în această zonă a cimitirului Bellu,
dimpreună cu mulţi alţi monseniori, prelaţi şi preacucernici preoţi ai Bisericii Greco-Catolice, care sunt înmormântaţi în acest cimitir.
La Patriarhie, s-a celebra un parastas de pomenire în memoria Patriarhului Teoctist, cu un cuvânt de învăţătură ţinut de către Mitropolitul Bucureştiului, IPS Ioan Robu, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
La Nunţiatura Apostolica au avut loc discuţii cu reprezentantul Sfântului Scaun şi cu Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova, Mons. Francisco-Javier Lozano.

+ Florentin Crihălmeanu Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla
Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu ca în aceste frumoase zile de primăvară, puternic luminate de bucuria Învierii, dar şi de soarele luminos, să dăruiască zile de soare, de lumină tuturor sufletelor creştine autentice care luptă şi doresc unitatea între creştini şi unitatea între Biserici. Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu să aducem mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, pentru ca “toţi să fie una, precum tu, Părinte în Mine şi Eu în Tine, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”! Amin.