MEDICUL CRESTIN

Medicul (1)

Se spune că pe vremuri era un medic vestit în Macedonia. Convins că înţelepciunea valorea­ză mai mult decât aurul, medicul se hotărî să călăto­rească prin lume pentru a afla de la alţi confraţi de-ai săi câte ceva din ceea ce au descoperit şi totodată să le împărtăşească din cunoştinţele sale. Ajunse pe niş­te meleaguri străine; fiind obosit, s-a pus pe o margine de drum să se odihnească. Măgarul său păştea alături pe câmp.

Un om rău, trecând pe acolo, văzând pe străin, îi fură măgarul cu tot ce avea pe el. Când medicul cel înţelept se trezi din somn, observă că i-a fost furat măgarul şi hainele cele bune. „Drepte sunt cuvintele Scripturii ca­re zic că somnul sărăceşte”, spuse medicul luându-şi în spinare sacul cu medicamente, care îi folosise drept pernă şi nu fusese furat.

Intrând într-un sat, auzi pe o femeie tânguindu-se amarnic. Află că femeia avea un fiu grav bolnav pe pa­tul de moarte. Trei medici stăteau la căpătâiul lui; aceştia îşi pierduseră orice speranţă de vindecare. Tatăl şi mama plângeau şi se tânguiau fără nici o spe­ranţă, spunând că fiul lor va muri curând.





„Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” Eclesiastul 1.8

Medicul (2)

Medicul venit de pe meleagurile Macedoniei îşi dădu îndată seama că boala putea fi tratată. Dorea să-i aju­te pe părinţii întristaţi, care erau pe cale să-şi piardă fiul. De aceea spuse celor de faţă: „Lăsaţi-mă să mă ocup eu de bolnav şi îl voi vindeca prin înţelepciunea pe care mi-a dat-o Dumnezeu şi cu leacurile din să­culeţ.”

Ceilalţi trei medici localnici, privind la hainele lui cam ponosite, izbucniră în râs şi îl luară în batjocură. Tatăl, văzând că medicii râd de străinul intrat în casa lor, se mânie şi spuse: „Noi suntem în mare jale şi ţie îţi arde de glume! Ieşi din casa mea!” Cu aceste cuvinte îl luă de păr pe cel ce dorea să le aducă binele şi îl azvârli afară. Sărmanul medic a fost aşa de surprins, că nici nu apucă să deschidă gura. Aşa plecă umilit şi trist.

Sărmana mamă, după plecarea celor trei medici din partea locului, îi zise soţului: „De ce ai izgonit pe acel om binevoitor fără să dai atenţie cuvintelor lui? Dacă a îndrăznit să vorbească aşa în faţa a trei medici, în­seamnă că îşi dădea seama ce spune şi poate avea în săculeţul lui ceva bun pentru sănătatea fiului nostru.”

„Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivi­rea nu este mai puţin vinovată de­cât închinarea ia idoli şi terafimi.” 1 Samuel 15.23

Medicul (3)

Cuvintele femeii supărară şi mai tare pe bărbat. „Taci, femeie! Nu degeaba se spune: femeia are rochie lungă şi minte scurtă. Cum să ştie un astfel de vaga­bond medicină, de parcă el ar fi vestitul medic din Ma­cedonia? În sac a avut poate pâine mucegăită şi vreo cămaşă de schimb. Ce lesne credeţi voi, femeile! Taci din gură! Mai bine-i stă femeii să tacă decât să vor­bească.”

Seara, tânărul muri, lăsându-şi părinţii în mare jale. Era singurul lor fiu şi nimeni nu-i putea mângâia. După câteva zile, medicul venit din Macedonia hotărî să se facă cunoscut oamenilor. Se gândi că dacă va umbla tot aşa, i se va întâmpla ca şi în casa din care fusese dat afară.

Medicul începu să colinde pe uliţe şi să strige: „Eu sunt medicul din Macedonia.” Trecătorii îl considerau nebun şi râdeau de el. Dar unii oameni îndrăzniră şi se apropiară de el. Medicul îi trata pe toţi cu înţelep­ciunea pe care o primise din partea lui Dumnezeu. Cei mai îndrăzneţi aflară toată povestea medicului şi cum i se furară hainele şi măgarul.

„Isus i-a auzit şi le-a zis: «Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.»” Matei 9.12

Medicul (4)

Vestea despre medicul venit de pe alte meleaguri ajunse şi la casa omului căruia îi murise fiul. Femeia cu inima frântă de jale îşi mustră soţul: „Vai de tine, om mânios! Vai de mine, că te-am luat pe tine de bărbat! Prin mândria ta ai pierdut viaţa fiului nostru. Ce rău am făcut că n-am ascultat!” Acum era prea târziu.

Un Medic mult mai mare, Medicul medicilor, a venit în lumea noastră de pe meleagurile cereşti. El este Cel ce vrea şi poate să vindece sufletele oamenilor grav afectate de cea mai îngrozitoare boală, care se nu­meşte păcat şi care duce în mod sigur la moarte, la moarte veşnică.

Mântuitorul a venit în lumea noastră, dar oamenii nu L-au luat în seamă. însă toţi care au ascultat învăţă­tura Sa, au recunoscut că niciodată n-a vorbit cineva ca El. Mai mult, cei care au venit la Mântuitorul cu boa­la lor – păcatul – au fost vindecaţi, iar sufletul lor a pri­mit odihnă şi pace durabilă. Cine procedează ca familia din istorioara descrisă în aceste zile, va spune în ziua veşniciei: „Ce rău am făcut că n-am ascultat!” Dar atunci va fi prea târziu. De aceea atât timp cât astăzi Medicul cel mare te cheamă, vino la EL!