Eficacitatea preoţiei derivă din rugăciune

Eficacitatea preoţiei derivă din rugăciune
IPS Lozano ma aflu printre voi la acest mare eveniment care îmi umple inima de bucurie pentru că are loc sfinţirea noilor preoţi din Dieceza de Iaşi şi din unele ordine religioase. Acesta este un mare dar al lui Dumnezeu; este harul său! ...
Pentru mine e o mare bucurie să mă întâlnesc cu voi, cei dispuşi să-l urmeze pe Isus Cristos care vă cheamă la o dăruire totală de sine, care daţi mărturie de iubire faţă de el prin slujirea aproapelui'.
'Ucenicului', le-a spus Nunţiul viitorilor preoţi, 'îi revine aceeaşi soartă ca a învăţătorului, care este de fapt soarta prescrisă de însăşi voinţa lui Dumnezeu Tatăl! .Ucenicul - şi mai ales apostolul, preotul - suferă când vede că Dumnezeu nu e cunoscut, că iubirea pe care o are faţă de omenire nu este împărtăşită de ei

. A deveni preot, în Biserică, înseamnă a se dărui lui Cristos, prin sacramentul Ordinului. Isus şi-a dat viaţa pentru toţi, dar în mod special şi-a consacrat timpul cu cei pe care Tatăl i-a dat, pentru ca ei să fie consacraţi în adevăr, adică în El, şi să poată vorbi şi acţiona în numele său, reprezentându-l şi ducând mai departe gesturile sale mântuitoare: să frângă Pâinea vieţii şi să ierte păcatele'.
Aici aş vrea să ating un punct care îmi este în mod particular la inimă şi anume: rugăciunea şi legăturile cu ministerul sacerdotal.

Ministerul nostru este în totalitate legat de rugăciune, de la ea derivă eficacitatea lui. În astfel de perspectivă trebuie să ne gândim la diferitele forme de rugăciune ale unui preot, dar mai ales la Sfânta Liturghie celebrată zilnic.

Celebrarea euharistică este cea mai preţioasă şi conţine cel mai înalt grad de rugăciune, constituind centrul şi izvorul a toate. Liturghia orelor, adoraţia euharistică, lectio divina, sfântul rozariu şi meditaţia îşi au centrul în Euharistie.

Preotul care se roagă mult se leapădă de sine şi se uneşte mereu mai mult cu Isus, bunul păstor şi slujitorul fraţilor. La fel ca Isus şi preotul `îşi dă viaţa` pentru oile sale care i-au fost încredinţate'. Vorbind şi despre cei care se ocupă de formarea viitorilor preoţi, superiorii şi profesorii seminarului, IPS Lozano a spus:
'Ştim că misiunea de a forma preoţi este o misiune delicată. Formarea propusă în seminar este exigentă, pentru că e parte a poporului lui Dumnezeu încredinţată grijii pastorale a viitorilor preoţi. Este bine ca seminariştii să ştie că dacă Biserica este exigentă cu ei, o face pentru că ei vor lua în grijă pe cei pe care Cristos i-a atras la sine cu un preţ atât de scump.

Gândul şi îndemnul meu se referă şi la familiile creştine, la familiile voastre, pe care Conciliul Vatican II le-a indicat ca fiind `primul seminar` al vocaţiei: este de datoria familiei de a forma propriul ambient de credinţă, de iubire, care să îndemne proprii fii la o disponibilitate generoasă, care să ducă mai departe iniţiativa lui Dumnezeu şi proiectul său în lume'.
'Iată dragii mei, îndemnul care iese din străfundul inimii mele, iată învăţătura pe care doresc să o încredinţez fiecăruia dintre voi: puneţi la dispoziţia lui Cristos întreaga voastră minte, inima voastră, energiile voastre..
.
Spiritualitatea voastră trebuie să atingă forma pură care este Cristos. El este învăţătorul învăţătorilor, păstorul sufletelor, modelul suprem al fiecărui educator şi al fiecărei educaţii.

.. O dată cu hirotonirea întru preoţie, în comuniune cu episcopul vostru, voi primiţi o configurare strânsă şi irepetabilă cu Isus Cristos, pentru a continua în lume mandatul său divin.
Aceasta este prima voastră misiune, prima voastră îndatorire, ocupaţia voastră de bază, de la care toate celelalte se justifică şi se alimentează.

Toate celelalte misiuni cu caracter temporar, social, contingent se nasc de aici şi numai aici îşi găsesc lăcaşul: vai de preotul care vrea să fie totul, să facă totul, pe politicianul, pe sociologul, pe expertul, pe consultorul, pe organizatorul şi aşa mai departe, şi să fie lipsit de misiunea specifică preoţiei: slava lui Dumnezeu prin dăruirea de sine, căruia să-i transmită viaţa divină în contactul dătător de viaţă cu Cristos'.

Sursa: www.Catholica.ro