Examineaza-ti credinta

John F. MacArthur
Credinta este inima crestinismului nostru. Un mic test iti voi da, care sa te ajute sa iti examinezi credinta. Cred ca bisericile sunt pline cu oameni care au un fel de credinta, care nu ii mantuieste. Iacov o numeste "credinta moarta"; 2Corinteni 13:5 spune: "incercati-va daca sunteti in credinta." Vrei cu adevarat sa fi sigur de credinta ta ca este reala si privind la tine te intrebi: "Sunt eu cu adevarat crestin? Mi-am insusit eu oare acest dar pe care il da Dumnezeu? Am crezut cu adevarat?" Ce anume din viata ta te ajuta sa discerni daca credinta ta este reala? Care sunt semnele?

Mai intai haide sa-ti arat cateva lucruri care nici nu confirma, nici nu infirma credinta mantuitoare. Bine? Am sa-ti dau o lista de lucruri care nu dovedesc nimic. Poti sa fii crestin sau poti sa nu fii crestin si totusi sa posezi aceste lucruri. Ele nu confirma, nici nu infirma credinta mantuitoare, dar trebuie sa le cunosti pentru a nu fi inselat.

LUCRURI CARE NU CONFIRMA, NICI NU INFIRMA CREDINTA MANTUITOARE

1. Moralitate evidentiata

La ce ma refer cand spun aceasta? Ei bine, unii oameni sunt oameni buni. Unii sunt foarte religiosi, cum sunt mormonii care au o aparenta foarte morala, sau catolicii, sau orice alt cult sau religie. Unii oameni sunt pur si simplu oameni buni. Sunt cinstiti, sunt demni de incredere in ceea ce fac, sunt recunoscatori, sunt amabili si au o moralitate exterioara, vizibila - exact ceea ce, cu siguranta, fariseii considerau atuul lor principal. Sunt oameni iubitori, unii chiar cu inima blanda. Dar despre a-L iubi si sluji pe Dumnezeu nu stiu si nici nu simt nimic. Indiferent de ceea ce acea persoana face sau lasa nefacut, nu Il include pe Dumnezeu. Este cinstita in relatia sa cu oricine exceptandu-L pe Dumnezeu. Nu ar fura pe nimeni doar pe Dumnezeu. Este multumitoare si loiala cu toata lumea - nu si cu Dumnezeu. Nu vorbeste dispretuitor sau plin de repros cu nimeni, doar cu Dumnezeu. Este in relatii bune cu toata lumea dar nu si cu Dumnezeu. Seamana foarte mult cu acel tanar bogat care spune: "Toate aceste porunci le-am pazit inca din tinerete; ce-mi lipseste?" Aceasta este moralitate vizibila, dar nu inseamna in mod necesar mantuire. Oamenii pot sa-si "curete" comportamentul prin reformare, mai degraba decat prin regenerare.

2. Cunostinta intelectuala

Un al doilea lucru, care nici nu dovedeste, nici nu neaga credinta adevarata, este cunostinta. Aceasta cunostinta intelectuala nu este o dovada a credintei. Cunostinta adevarului este necesara pentru mantuire, iar moralitatea este o roada a ei, dar niciuna nu echivaleaza cu mantuirea. Vezi, poti sa cunosti totul despre Dumnezeu si poti sa cunosti totul despre Isus, cine a fost, ca a venit in aceasta lume, ca a murit pe cruce, ca a inviat si ca se va intoarce. Poti chiar sa cunosti si mai multe detalii din viata Lui. Poti intelege toate acestea si, totusi, sa-I intorci spatele lui Cristos.

Autorul Epistolei catre Evrei le scrie, in capitolul 6, celor care, stiind toate aceste lucruri, L-au refuzat pe Cristos. In capitolul 10 el spune: "Daca nu crezi in ceea ce stii ca este adevarat, calci in picioare Sangele lui Cristos." Sunt multi oameni care cunosc Scripturile si care au cunostinte, dar sunt destinati Iadului! Niciodata nu vei fi mantuit fara cunostinta dar cunostinta nu te mantuieste, neaparat.

3. Religiozitate

In al treilea rand este implicarea religioasa. Religiozitatea nu este o dovada a adevaratei credinte. Dupa cum ii scria Pavel lui Timotei, 2Timotei 3:5, sunt oameni care au "o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea." O religie goala. Aminteste-ti de fecioarele din Matei 25, care asteptau si asteptau venirea mirelui, care este Cristos. Au asteptat si au asteptat, dar, in final, nu au putut intra cu mirele. Ele aveau de toate afara de uleiului pentru lampa. Ceea ce era cel mai important lipsea Uleiul este emblematic pentru viata cea noua, pentru Duhul Sfant care vine sa locuiasca in om. Ele nu erau regenerate. Erau religioase, dar nu nascute din nou.. Poti fi moral, poti avea cunostinte, te poti implica religios, fara sa fie credinta reala.

4. Slujire

In al patrulea rand, slujirea. Balaam era profet. Saul din Tars credea ca Il slujeste pe Dumnezeu omorand crestini. Iuda era predicator si a fost apostol. Aminteste-ti in Matei 7, Isus spunea: "Multi Imi vor zice in ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?" Atunci le voi spune curat: ,,Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti cari lucrati faradelege." Slujirea, activitatea, acestea nu sunt dovezi ale credintei mantuitoare.

5. Constienta pacatului

Multi oameni nu se simt bine in ce priveste pacatul. Asculta-ma, lumea este plina de oameni care sunt haituiti de vina pacatului. Acum cincisprezece ani vorbeam despre oamenii care mergeau la psiholog, si spuneam atunci - destul de adevarat, dupa cum s-a dovedit din teste - "majoritatea celor care merg la psiholog sufera de vina."

S-au scris carti despre acest lucru. Imi amintesc ca Clinica Menniger (sp.) a difuzat o cantitate enorma de materiale despre acest fapt al suferintei din cauza vinei. Ei bine, psihologii lumii nu au avut nici un remediu pentru vina, pentru ca singurul remediu este Evanghelia.

Ce s-a intamplat, insa, in acesti cincisprezece ani este ca azi nu mai gasesti oameni care sa se simta vinovati, pentru ca am nascocit o psihologie noua, care elimina vina. Am invatat sa dam vina pe altii. Iar noua terapie este sa o faca pe acea persoana complet iresponsabila pentru oricare ar fi vina pe care o simte in el si sa se elibereze de acea vina. Acest lucru se realizeaza facand din mandrie, din implinirea de sine, din preamarirea de sine, din gloria eului, din stima de sine cele mai mari virtuti, toate acestea eliminand vina. Deci, am nascocit o psihologie total neduhovniceasca, nebiblica, necrestina, care a luat problema vinovatiei si a eliminat-o.

Ce se intampla acum in biserica este ca, in loc ca predicatorul sa predice "Eliberarea de vina a pacatosilor", se asteapta de la el sa predice respectul de sine unor oameni egocentrici. Intreaga atmosfera s-a schimbat, iar noi am deviat mesajul nostru, pentru ca am ingaduit ca filosofiile zilei sa creeze un nou fel de pacatos, care crede ca nu simte vina. Cel mai important lucru pe care il poti predica unor pacatosi este pacatul din viata lor si legea lui Dumnezeu pe care au incalcat-o si de iminenta judecata ce-i asteapta. Acest mesaj nu mai este, insa, popular, datorita acestei noi filosofii si psihologii care, de mult , au eliminat vinovatia.

Oamenii nu se mai simt vinovati, pentru ca au invatat ca terapia le spune ca pot sa dea vina pe cineva care le-a facut ceva. Si nu conteaza cu cine vorbesti, daca ajungi cu el intr-o situatie de consiliere, in mod inevitabil iti va spune: "Am fost abuzat! Sunt o victima! Nu sunt responsabil de felul in care sunt!" In felul acesta pacatosul scapa de vina pacatului si de o confruntare directa cu Evanghelia. Imi placeau mai mult pacatosii care se simteau vinovati, erau mult mai usor de abordat.

Exista, insa oameni care se simt vinovati din cauza pacatului. Felix a tremurat atunci cand Pavel i-a predicat, dar a continuat sa se inchine idolilor sai. Duhul Sfant convinge pe multi de pacat, neprihanire si judecata, dar multi dintre cei convinsi nu raspund cu pocainta adevarata. Unii pot chiar sa-si marturiseasca pacatul. Altii pot chiar sa renunte la pacat, spunand: "Nu mai imi place sa traiesc in acest fel, vreau sa ma indrept." Renunta la calea lor, dar nu neaparat vin la credinta mantuitoare. Aceasta este reformare nu regenerare. In nici o masura, convingerea despre pacat nu este o dovada concludenta a adevaratei credinte. Crede-ma, si demonii sunt convinsi de pacatul lor - de aceea tremura - dar nu sunt mantuiti.

6. Siguranta

Unii oameni spun: "Pai, trebuie ca sunt crestin, ma simt ca sunt crestin. Cred ca sunt crestin." Gandeste putin! Daca doar a gandi ca esti crestin te face sa fii crestin, atunci nimeni nu ar putea fi inselat. Nu-i asa? Pentru ca imediat ce te-ai gandit ca esti crestin ai si devenit unul! Deci n-ai putea fi inselat. Principala tinta a inselaciunilor lui Satan este sa-i faca sa se creada crestini pe acei care nu sunt! Acesta-i scopul sau. Multi oameni se simt siguri de mantuirea lor - dar nu sunt mantuiti. Iti spun ca sunt milioane de mormoni, de martori ai lui Iehova sau adepti ai Stiintei crestine care cred ca sunt in drum spre ceruri! Ei bine, nu sunt! Oamenii spun: "Dumnezeu n-o sa ma condamne. Simt lucrul acesta. Sunt sigur de asta. Sunt in regula." Aceasta nu inseamna nimic in mod necesar.

7. Un moment al deciziei

Aud oameni spunand: "Pai stiu ca sunt crestin pentru ca imi amintesc cand am semnat fisa. Imi amintesc cand am spus o rugaciune. Imi aduc aminte ca am iesit in fata in biserica. Stiu exact unde ma aflam." Am auzit pe multi spunand: "Imi amintesc exact unde eram cand am facut lucrul acesta." Adevarat? Asculta-ma, simplul fapt ca iti amintesti un moment, nu inseamna ca acel moment reprezinta ceva. Nu inseamna ca acea decizie este valida. Mantuirea nimanui nu este validata de un moment din trecut. Multi au spus rugaciuni, au iesit in fata in biserica, au semnat adeziuni, au fost botezati, au intrat in camere de rugaciune, s-au alaturat unei biserici si n-au avut niciodata o credinta mantuitoare. Acestea sunt, deci, cateva dintre nondovezi. Ele nu dovedesc nimic. Intrebi atunci: "Ei bine, ce dovedeste credinta mantuitoare?" Am sa-ti dau repede o lista.

LUCRURI CARE DOVEDESC CREDINTA MANTUITOARE

1. Dragostea pentru Dumnezeu

Asta era! Acum am atins inima problemei, pentru ca Romani 8:7 spune: "Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu". Necrestinul il ofenseaza pe Dumnezeu, se razvrateste inauntrul lui impotriva lui Dumnezeu, dar persoana regenerata este orientata spre a-L iubi pe Domnul cu toata inima, sufletul, mintea si puterea sa. Desfatarea sa este maretia Domnului, care este prima si cea mai mare dintre iubirile unui suflet regenerat. Dumnezeu devine cea mai mare bucurie a lui. Pentru ca veni vorba, este o mare diferenta intre dragostea pentru Dumnezeu si acea atitudine egoista care se concentreaza doar asupra proprie-mi fericiri si Il priveste pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a o atinge, in loc ca eu sa am ca scop sa-L glorific pe El. De fapt, Isus a spus "Daca va iubiti tatal si mama mai mult decat pe mine, nu sunteti ucenicii mei" (Matei 10:37).

Il iubesti pe Dumnezeu? Iubesti natura Lui, slava Lui, numele Lui, Imparatia Lui, sfintenia Lui? Iubesti voia Lui? Suprema dragoste pentru Dumnezeu este o evidenta decisiva a credintei adevarate. Ti-este inima inaltata atunci cand Ii canti laude, pentru ca Il iubesti?

2. Pocainta de pacat

O dragoste adevarata pentru Dumnezeu trebuie sa implice si ura fata de pacat. Este un fapt evident. Cine nu pricepe acest lucru? Daca iubesc pe cineva, presupui ca dragostea mea inseamna ca eu doresc binele acelei persoane, nu-i asa? Daca ti-as spune "Imi iubesc sotia, dar nu prea ma intereseaza ce i se intampla", ai pune la indoiala dragostea mea. Pentru ca dragostea adevarata cauta ce este mai bine pentru obiectul ei. Deci, daca spun ca Il iubesc pe Dumnezeu, inseamna ca trebuie sa urasc pacatul, pentru ca pacatul Il ofenseaza pe Dumnezeu. Pacatul aduce blasfemie lui Dumnezeu. Pacatul Il blestema pe Dumnezeu; cauta Il distruga pe Dumnezeu, lucrarea Lui si Imparatia Lui. Pacatul L-a ucis pe Fiul Sau. Si daca spun "Il iubesc pe Dumnezeu, dar tolerez pacatul", atunci ai toate motivele sa te indoiesti de dragostea mea. Nu pot sa-L iubesc pe Dumnezeu fara sa urasc ceea ce are ca scop sa-L distruga. Adevarata pocainta implica marturisirea si intoarcerea de la pacat. Ar trebui sa fiu indurerat din cauza pacatului meu. Ar trebui sa ma intreb "Sunt eu, oare, profund convins de rautatea pacatului meu? Il constientizez eu la fel de rau si de amar dupa cum este cu adevarat? Creste convingerea mea despre pacat pe masura ce inaintez in umblarea mea cu Cristos? Urasc pacatul mai mult pentru ca este o ofensa la adresa Dumnezeului meu pe care Il iubesc, decat doar pentru ca este devastator pentru sufletul meu? Ma indurereaza mai mult atunci cand pacatuiesc decat cand sunt in necaz? Cu alte cuvinte, ce ma indurereaza mai mult, pacatul meu sau nenorocirea mea? Cum imi apar pacatele mele, multe? Frecvente? Agravate? Sunt eu mai mult indurerat de pacatele mele, decat de ale altora? Acesta este semnul mantuirii. Adevarata credinta, care mantuieste Il iubeste pe Dumnezeu si uraste ceea ce Dumnezeu uraste, adica pacatul.

3. Adevarata smerenie

Adevarata credinta manifesta smerenie adevarata. Acest fapt este, in mod evident, subliniat in predica de pe munte. Cei saraci cu duhul; cei care sunt flamanzi si insetati dupa neprihanire, acei care, ca si in Matei 18, sunt precum copiii, smeriti si dependenti; acei care se leapada de sine si isi iau crucea ca sa-L urmeze pe Cristos. Domnul ii primeste pe acei care vin cu un duh frant si plin de pocainta. Iacov spunea "El da har celor smeriti." Trebuie sa venim asa cum a facut-o fiul risipitor. Adu-ti aminte ce a spus acesta in Luca 15, versetul 21,cred, "Tata, nu sunt vrednic sa ma numesti fiul tau." Nu exista mandrie in aceste cuvinte. Nu exista aroganta acumularii religioase sau implinirii spirituale, ci doar smerenie autentica.

4. Dedicare in a-L glorifica pe Dumnezeu

Adevarata credinta, cea care aduce mantuirea, este dovedita si de dorinta de a-L glorifica pe Dumnezeu. Orice am face, fie ca mancam sau bem, suntem profund preocupati de Gloria lui Dumnezeu. Facem ceea ce facem, pentru ca vrem sa-L glorificam. O, bineinteles, de multe ori esuam in a face aceste lucruri, dar viata noastra este indreptata pe aceasta directie de a-L iubi pe Dumnezeu, a uri pacatul, catre smerenie adevarata si lepadare de sine si, cunoscandu-ne nevrednicia, sa fim in totalitate devotati Gloriei lui Dumnezeu.

5. Staruinta in rugaciune

Rugaciunea smerita, supusa si plina de credinta este un semn al mantuirii. Strigam "Ava, Tata" pentru ca Duhul Lui, care este in noi, ne indeamna sa o facem.

Jonathan Edwards a tinut odata o predica intitulata "Ipocritii sunt deficienti in slujba rugaciunii secrete" Ipocritii se pot ruga public, pentru ca ceea ce urmaresc ei este sa ii impresioneze pe cei din jur, dar sunt deficienti cand este vorba de rugaciunea secreta.

Un credincios adevarat are o viata de rugaciune personala, privata, in care cauta comuniunea cu Dumnezeu.

6. Dragoste fara egoism

Un alt semn al credintei mantuitoare este dragostea neegoista. Ioan spunea "Daca nu-ti iubesti aproapele, pe fratele tau, care este in nevoie, cum sa credem ca dragostea lui Dumnezeu locuieste in tine?" Iar in 1Ioan 3, el spune "Daca Il iubesti pe Dumnezeu, iubesti pe cei pe care El ii iubeste. Si Il iubim pe El si pe cei din jur ca raspuns la dragostea pe care El ne-a aratat-o." Ioan 13 spune "Prin aceasta va sti lumea ca suntem ucenicii Lui, prin dragostea ce o avem unii pentru altii."

7. Separarea de lume

Pavel le-a spus corintenilor ca noi nu am primit duhul acestei lumi, ci Duhul care este de la Dumnezeu. Ioan enunta acelasi lucru astfel: "Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca cineva iubeste lumea, dragostea Tatalui nu este in el." Un credincios adevarat este separat de lume. O spun din nou, noi esuam in aceste domenii, dar acestea sunt directia vietii noastre. Nu suntem perfecti. Nu am ajuns inca acolo, dar Il iubim pe Dumnezeu si vrem sa Il iubim mai mult. Uram pacatul si vrem sa il uram mai mult. Avem o smerenie autentica si o vrem amplificata. Suntem dedicati Gloriei lui Dumnezeu. Avem o viata de rugaciune privata. Avem pentru cei din jur o dragoste care vine de la Dumnezeu si vrem sa fim separati de lumea aceasta, de felul in care este guvernata.

8. Crestere spirituala

Daca esti crestin adevarat, inseamna ca esti in crestere. Asta inseamna ca devii din ce in ce mai mult ca si Cristos. Viata se dezvolta. Daca esti viu, vei creste nu exista alta alternativa. Te vei imbunatati! Vei spori! Vei creste, pentru ca Cel care a inceput aceasta lucrare, o va duce la bun sfarsit (Filipeni 1:6). Procesul va continua; va fi in miscare. Duhul te va purta de la un nivel al slavei la urmatorul. Priveste-ti, deci, viata. Vezi crestere spirituala? Sesizezi scaderea frecventei pacatului si marirea standardului de neprihanire si umblare cu Dumnezeu?

9. Ascultare

Viata de ascultare. "Toate mladitele in Mine vor aduce roada." spune Isus in Ioan 15. In Efeseni 2:10, Pavel spune "Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Cristos Isus pentru fapte bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele." Aceasta este ascultarea. Suntem mantuiti pentru ascultarea credintei. Priveste la viata ta. Vezi toate aceste lucruri? Incluzand dragostea neegoista, separarea de lume, cresterea spirituala si ascultare? Daca da, acestea sunt dovezi ale adevaratei credinte mantuitoare.