Suferinta.De ce?

Suferinţa si moartea sunt urmări ale păcatului, după cum citim în Geneză (2, 16-17 et sqq.), însă acest răspuns, deşi adevărat, nu umple golul din inimi săpat de durere şi nu şterge lacrimile.
Cel mai adesea ceea ce căutăm când suferim nu este un răspuns, ci o mângâiere. Dreptul Iov, în suferinţele lui extraordinare, spunea:
"Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" (Iov 1, 21) Oare cum a putut el spune aceste cuvinte după ce şi-a pierdut toţi copiii, avutul şi chiar şi sănătatea?
Citim în Evanghelia după Matei:
"Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!" (Mt 7, 9-11)
Iov trăia adânc pătruns de convingerea că tot ceea ce i se întâmplă este din darul Domnului: şi ceea ce e bun, şi ceea ce ni se pare rău.
Şi noi afirmăm acelaşi lucru când spunem că credem
"într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţinătorul, făcătorul cerului şi-al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor". Dar oare răspundem şi noi tot ca Iov atunci când ne loveşte suferinţa?
Care este numele Domnului pe care Iov îl binecuvântează? Cel pe care Isus ni l-a descoperit când ne-a învăţat să I ne adresăm Domnului în rugăciune cu cuvintele
"Tatăl nostru". Tatăl, Care ne iubeşte chiar mai mult decât ne-am putea noi iubi vreodată, Care ne-a chemat la viaţă din iubire, este cel Care ne va şterge "orice lacrimă. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut" (Apoc 21, 4).
Nu se poate elucida misterul suferinţei în câteva alineate. Dar chiar dacă adesea nu înţelegem sensul suferinţei care ne apasă, niciodată să nu ne pierdem încrederea că, dacă Dumnezeu, Tatăl nostru, o permite, ea ne este spre bine. Iar când îi vedem pe alţii în suferinţă şi disperare să-i mângâiem şi să-i încurajăm, iar ei, văzând în noi nişte fraţi adevăraţi la necaz, se vor putea descoperi fii ai aceluiaşi Tată.