Vindecarea prin credinţă

Vindecarea prin credinţă
În procesul bolii, omul este tentat să ajungă la Dumnezeu căutînd armonia din propria fiinţă. Din păcate puţini sînt bolnavii care înţeleg corect rostul bolii: "Nici cei mai mari medici din lume nu pot vindeca trupul uman aşa cum o poate face Dumnezeu. În acest sens, afirm cu tărie că boala este o şansă pe care Dumnezeu o dă omului pentru a-l determina să ajungă la o trăire înaltă.
Cauza principală care conduce la această soluţie ultimă, care este boala, constă în neputinţa omului de a înţelege cu adevărat sensul vieţii. Omul a fost lăsat pe pămînt pentru viaţă şi evoluţie spirituală dar, dacă el nu înţelege aceasta, Dumnezeu îl ajută să înţeleagă sensul existenţei sale prin boală". Nu este un secret că sănătatea trupului este în strînsă legătură cu sănătatea sufletului. Bolile trupului sînt, în cea mai mare parte şi bolile sufletului.

Atunci cînd sufletul este în pace, trupul este sănătos", iar credinţa conferă această stare interioară de armonie şi pace: "Pentru a ajunge la sănătate, omul are nevoie de cunoaşterea propriului suflet şi de pătrunderea în tainele autoeducaţiei conştiente, în care sufletul primeşte hrană spirituală şi se vindecă. Situaţia celui care caută sănătatea este cea a unui necunoscător în ceea ce priveşte sufletul propriu.
Terapia prin credinţă tocmai asta face: ajută omul să-şi refacă propria legătură cu Dumnezeu şi să ajungă la înţelegerea propriului suflet". Dupa aprofundarea credinţei prin înţelegerea ei şi prin rugăciune, prin participarea la rugăciuni colective ca terapie de grup, starea bolnavului se schimbă brusc, dobîndind acea armonie sufletească, acea armonie interioară de care trupul are foarte mare nevoie pentru a se vindeca S-au observat şi modificări complete de conştiinţă în intervale scurte de timp. Fiecare om a reacţionat după structura lui sufletească, înţelegînd nepotrivirile privind structura lui de gîndire şi faptul că încălcarea legilor universului, a legilor divine pînă la urmă, a dus la boală.
După ce omul a înţeles sau a fost ajutat să înţeleagă aportul personal la propria boală şi ajunge să-şi dorească schimbarea direcţiei, se poate spune că primul pas a fost făcut. Pe măsură ce poziţia lui faţă de viaţă se schimbă, se poate constata, prin investigaţii medicale clasice, că apar modificări de funcţionalitate şi de structură organică". Starea de credinţă a celui bolnav începe să crească pe măsură ce percepţiile lui subtile dobîndesc o deschidere cît mai
Pentru fiecare om ce poate experimenta pe viu puterea gîndului, se deschid porţi noi către alte universuri ale cunoaşterii. În acest fel, bolnavul devenind practicant al credinţei prin participarea la liturghii şi la masluri, prin rugăciune zilnică, prin post, spovedanie şi împărtăşanie, constată că puterea lui spirituală creşte şi credinţa îi conferă şansa unei evaluări corecte a vieţii.
Cum fiecare boală are o cauză spirituală, iar eu le spun bolnavilor cauzele spirituale ale bolilor, ei pot afla concret ce anume din comportamentul lor nu este adecvat propriilor nevoi şi ce trebuie să schimbe din comportament pentru a elimina cauza bolii. Dacă omul vrea cu adevărat să se vindece şi are forţă interioară pentru asta, atunci terapeutul îl poate ajuta să dobîndească o vindecare autentică. Nu există un om care să-l vindece definitiv pe celălalt de o maladie, fără acordul nemijlocit al celui bolnav".
NU trebui să existe cabinet medical în care să nu se pună accentul şi pe terapia prin credinţă, măcar ca formă ajutătoare de tratament. Sînt mulţi bolnavi care simt că credinţa le face bine şi, neavînd o indicaţie în acest sens de la spital sau de la medicul curant, iau totul pe cont propriu, de multe ori renunţă la medicamente şi ajung să ceară vindecarea doar de la preoţi. Or, vindecarea prin credinţă are nevoie şi de medici, la fel cum vindecarea la medic are nevoie de credinţă şi rugăciune.