MICIA inscriptii romane

MICIA inscriptii romane

Istoricul cercetarilor. Urmele romane pornesc de la Mintia spre sud pana la poalele dealurilor de la Herepeia, iar spre sud-vest pana langa Vulcez.

Arheologic si epigrafic sunt atestate in acest vast perimetru

castrul auxiliar, asezarea civila dezvoltata in canabae, cunoscuta in inscriptii sub numele de pagus Miciensis,

amfiteatrul militar,

marile thermae ale garnizoanei,

complexul comercial si mestesugaresc,

drumul roman, temple pentru zeii mauri si Iupiter Optimus Maximus Heliopolitanus

si necropole.

Pentru ca s-a dezvoltat pe un traseu secundar, departe de drumul roman care lega Ulpia Traiana Sarmizegetusa de Apulum,
Micia nu a fost mentionata in intinerariile romane si a ramas in afara arealului cunoscut de geografii antici.

Localizarea ei s-a facut insa cu certitudine pe baza inscriptiilor descoperite in zona Mintia-Vetel,

care-i mentioneaza numele. in lucrarea "Getica.

O protoistorie a Daciei", istoricul si arheologul Vasile Parvan considera de origine tracica toponimicul care desemna asezarea romana de pe malul Muresului.In vechime, ruinele Miciei au fost exploatate de locuitorii zonei, care au refolosit piatra si alte materiale de constructie.

Un monument votiv a fost dus in biserica de lemn din Soimus, construita in 1705, si folosit ca picior al mesei de altar.
Alte trei monumente au fost semnalate la mijlocul secolului al XlX-lea la Deva,
unul era zidit in peretele unei case,

al doilea servea ca lavita,

iar cel de-al treilea fusese incastrat in scara vechii cladiri a prefecturii.

Un altar provenit din ruinele Miciei a fost zidit in peretele pivnitei lui Petru Szolnokay din Vetel, de unde a fost achizitionat in 1885 de G. Teglas.

O stela funerara era incastrata in pavajul din interiorul bisericii reformate din Mintia,

iar un altar a fost zidit in peretele unei anexe a castelului feudal din aceeasi localitate.

Cele mai multe blocuri de piatra au fost folosite in 1806 pentru construirea soselei Deva-Arad si pentru regularizarea cursului Muresului.
O serie de monumente au fost intrebuintate ca pietre de mormant. In acesta situatie se afla

inscriptia dedicata lui Mercurius descoperita in cimitirul din Bretelin,
o epigrafa funerara si una inchinata Nimphelor din cimitirul reformat de la Deva
si monumentul pentru Silvanus din cimitirul greco-catolic din Vetel.

Alte monumente, semnalate la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului XX, au primit diverse intrebuintari in gospodariile lui

Gh, Josan si M. Sarbu din Herepeia,
V Padureanu, P. Danciu, P. Cianca si Gh. Cadariu din Vulcez,
G. Petrutiu, J. Seidelhofer si P. Szolnokay din Vetel.
Ruinele au atras atentia amatorilor de antichitati incepand cu secolul al XVIII-lea. Monumentele epigrafice descoperite pe teritoriul Miciei au intrat in colectiile particulare Brukenthal, Josika, Varadi, Nopcea, Spanyik si Kuun.

Din secolul al XVIII-lea pana in 1905 au fost expuse in parcul castelului lui Samuel Brukenthal din Avrig, judetul Sibiu, patru monumente aduse din fosta Micie romana

. Sase monumente au fost duse la castelul feudal de la Branisca al baronului Josika,

doua au intrat in colectia Spanyik din Deva,
alte cinci fiind semnalate in cladirea prefecturii Deva, devenita ulterior Scoala Normala.

in jur de 12 altare votive au intrat, la mijlocul secolului al XlX-lea, in colectia Varadi, fiind pastrate in gradina casei sale din Deva sau in curia castelului de la Chimidia.

Fostul prefect al comitatului Hunedoara, Nopcea a achizitionat cateva monumente provenite din ruinele Miciei pe care le-a expus
in casa sa din Deva si in

castelul din Zam.

Peste 20 de altare funerare si votive au decorat parcul castelului feudal din Mintia, nobilul Geza Kuun fiind cunoscut la sfarsitulsecolului trecut ca mare amator de antichitati.
Patru inscriptii dedicate Casei imperiale, Geniului protector al Miciei, lui Silvanus Domesticus si lui Iupiter Optimus Maximus au intrat in colectia Liceului Reformat din Orastie.

Piesele descoperite in ruinele Miciei in 1912-1913 au fost cumparate, in acest scop, de profesorul Bela Jano.

Unele dintre monumentele Miciei au fost vandute prin anticariate.
Arhitectul Em. W. Becker a cumparat in 1936-1937 o lespede si un medalion funerar de la anticarul bucurestean Herscovici.
Respectul pentru cultura clasica instaurat de spiritul umanist a dus la copierea si descrierea monumentelor descoperite in ruine.
La inceputul secolului al XVIII-lea, italianul Giuseppe Ariosti, ofiter in armata austriaca, a realizat o cercetare a inscriptiilor din mai multe localitati transilvane.

Un altar dedicat Victoriei Augusta si geniului protector al colegiului pietrarilor din Micia, vazut de Ariosti, a fost transportat in 1823, impreuna cu alte monumente romane in Viena, la Nationalbibliothek.

Piesele intrate in colectiile particulare au fost cunoscute prin intermediul descrierilor facute de proprietari sau de persoane cu preocupari stiintifice.

Directorul Cabinetului Imperial de numismatica si antichitati din Viena, Anton von Stembiichel a inceput in anii 1828-1830 sa stranga informatii despre inscriptiile antice din provinciile Imperiului Habsburgic cu scopul de a alcatui un Corpus antiquarum Imperii Austriaci.

A incercat sa obtina informatii despre inscriptiile romane din Transilvania pe cale administrativa. Un reprezentant al sau a vazut si a descris monumentele din colectia lui Josika de la Branisca si altarul onorific incastrat in peretele unei case din Deva.


In deceniile patru-cinci ale secolului trecut, contele Jozsef Kemeny a vazut si a publicat cateva monumente din Micia.

La mijlocul secolului al XlX-lea, consulul prusac J. F. Neigebaur si medicul Lugosi Fodor Andras au copiat inscriptiile pastrate la Deva, Chimidia, Zam, Mintia si Branisca
.
Colectionarul si arheologul sas M. J. Ackner consemneaza in manuscrisele sale informatii despre monumentele din pagus Miciensis.

Pentru a alcatui vastul Corpus Inscriptionum Latinarum, Theodor Mommsen a intreprins o calatorie in Transilvania, in toamna anului 1857.

El a vazut si a descris monumentele din colectiile Brukenthal, Josika, Varadi, Spanyik si Kuun.

Alte monumente descoperite fortuit au fost descrise de K. Torma, O. justifica prin suprafata considerabila pe care o ocupa comuna de pe Valea Muresului pana in Muntii Poiana Rusca,