Surzii in viata Bisericii

Sfantul Augustin vorbeste despre surzi şi limbajul lor în Două Lucrări: De quantitate animae şi De magistro. În prima dintre ele, se referă la un tanár surd din Milano şi la o familie de 6 surzi pe care ia cunoscut personal. Astfel, a putut să scrie despre ei pe baza unor observaţii directe. Aceşti surzi vorbesc între ei în semne şi de asemenea, Copilul auzitor al unor părinţi surzi comunică cu aceştia prin semnele pe care le-a învăţat de la ei.Intr-un fragment din De magistro el acordă o Atentie speciala comunicării non-verbale, pe care o regăseşte în mai multe circumstanţe:"Nu ai observat niciodată cum Oamenii conversează, cum ar fi, [cvasi sermocinentur] cu surzii prin gesturi şi cum surzii înşişi, la rândul lor folosesc gesturi pentru o întreba şi răspunde la o Întrebări, pentru o Invata şi se confruntă cu o cunoscute - ţi fie ruşine obrazului dorinţele lor în totalitate, sau cel putin, o bună parte din ele? [indicent aut Omnia, quae volunt, aut certe plurima]. Când se întâmplă acestea, însuşirile vizuale nu sunt singurele indică fără întrebuinţarea cuvintelor, ci, la fel de bine şi sunetul, gustul şi alte asemenea însuşiri. Şi mai sunt şi actorii de la Teatrul de îngrijire de multe ori interpretează Povesti întregi prin dans, fara o se folosi de cuvinte. "Aceste citate arata parerea foarte favorabilă o eruditului teolog apusean despre Comunicarea gestuală. Insa, o alta afirmaţie o afirmaţie o sa, "credinta de la Vita de Vie din auzire", de fapt un citat din Romani 10, 17, a dus la concluzia, pentru ca Unii Augustin refuză surzilor posibilitatea de a adera la adevărurile de credinta. Iar după aceasta părere s-ar fi ghidat Biserica Apuseană mult timp după aceea. Această afirmaţie apare într-o scrisoare împotriva lui Iulian. Aici el susţine ca pruncii Desi se NASC inocenţi în ceea ce priveste păcatele personale, totuşi, ei sunt întinaţi cu păcătoşenia inerentă umanităţii. Daca acest lucru se Neaga, atunci cum de se întâmplă ca uneori NASC şi copii orbi, surzi sau slabi la minte? Citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, el arata ca surzenia este un obstacol pentru credinta. În continuare, el scrie ca bolnav dacă Nimic nu trece de la părinţi la copii, cum poate cineva săSuporte să vadă pe acel copil nevinovat, facut după chipul luiDumnezeu, Ca se naşte uneori cu mintea slabă, Vreme de ce aceasta atinge sufletul însuşi?Lăsând la o parte spusele lui Augustin, este Cât se poate de evident ca surzenia este un obstacol în calea credinţei atunci când aceasta este transmisă pe Cale orală, ceea ce înseamnă ca trebuie să se găsească modalitatea corespunzătoare pentru transmiterea mesajului Evangheliei în orice mediu. Pe de alta parte, având în vedere afirmaţiile anterioare ale lui Augustin cu privire la capacitatea limbajului gestual de a fi un bun Mijloc de comunicare, nu numai pentru surzi înşişi, ci pentru auzitori, pare destul de clar ca "surzenia este un obstacol în calea credinţei "nu este echivalent cu" surzii nu sunt capabili de a avea credinta ".Un alt părinte apusean, Ieronim, este favorabil surzilor, Ultimul sau argument fiind acela ca pentru Cuvantul lui Dumnezeu, nimic nu este surd, Adica Duhul lui Dumnezeu poate depăşi orice bariere. Astfel ca surditatea Fizică o urechilor nu poate reprezenta deloc o bariera pentru Dumnezeu.Pe măsură ce organizarea Bisericii o devenit din ce în ce mai ierarhică, problema statutului canonic al surzilor în Biserică o devenit din ce în ce mai actuală. Posibilitatea pentru surzi de a încheia căsătorii a fost reglementată definitiv pentru Biserica Catolică de catre Papa Inocenţiu al III-lea prin bula Cum apud de sponsabilus, emisă în iulie 1198, în bazilica Sfântulu Petru din Roma. Ea a fost introdusă ca atare în codul canonic apusean, mai întâi în "Decretalium Gregorii papae IX copilationis, liber IV, Titlu I, De sponsalibus et matrimoniis" La capitul XXIII - "Mutus et surdus, et omnes, qiu non prohibentur, matrimonium contrahere possunt ". Documentul prevede accesul liber al surzilor şi muţilor la căsătorie, considerând ca semnele indica un suficiente pentru consensul: "sufficiat anunţul matrimonium solus consens illorum, quum ... verbis quod non potest signis valeat declarare".Cu toate acestea, discuţiile asupra temei nu s-au încheiat, iar solutia canonică un papei uneori chiar a fost criticată. De exemplu, Thomas Sanchez, un iezuit din Cordoba Gaseste ca Legea civilă sunt dreptate să le refuze surdo-muţilor anumite activităţi economice pe motiv ca oală fi usor de manipulat. În acelaşi timp el recunoaşte ca nu li se poate refuza căsătoria. Ar fi o nedreptate să fie obligaţi să trăiască toata viaţa celibatari.Baldiun, mult mai tarziu, citează Sinodul de la Cartagina ca dând autorizaţia ca bolnavii să poată primi împărtăşania Chiar daca nu oală vorbi.Evident este vorba de o Taina diferită faţă de Sfânta Împărtăşanie, dar si căsătoria necesita conştientizare, răspuns şi Atitudine corespunzătoare. Deci dacă Biserica Catolică Romană, pe baza ordinului lui Inocenţiu III, a declarat ca surdo-muţii oală lua parte la aceasta Sfanta Taina, înseamnă ca ia vazut pe surzi capabili de o înţelege şi a-şi da consimţământul, în calitate de credincioşi. Aceasta cu atat mai mult cu Cât la capitul XXIV se spune: "Furiosus matrimonium contrahere non potest" Adica "persoanele nebune nu oală contracta căsătorii", evident pe baza incapacităţii lor de a înţelege.2. Martin LutherÎn Tratatul despre Liturghie, Luther abordează problema posibilităţii participării surzilor şi o altor Categorii de deficienţi la aceasta taina. Mai devreme, Biserica Catolică, ii accepta pe surdo-muţi să se spovedească prin semne, fiindu-le Astfel deschisă Calea catre Sfânta împărtăşanie. La rândul sau, Luther recunoaşte dreptul de a surzilor CERE prin semne împărtăşania şi de ao primi. El o respins vehement practica unor preoţi de ai păcăli pe aceştia şi de a le da numai paine şi vin nebinecuvântate. El se ridică împotriva aparentei buneivoiri Astfel de ai include pe surzi în rândul Poporului lui Dumnezeu, dar refuzându-le participarea reală sub motiv ca nu puteau înţelege valoarea ei."Ei merita aceleaşi lucruri pe care le merităm şi noi. De aceea, dacă ei oală să arate prin semne de netăgădiut ca doresc împărtăşania cu o veritabilă Crestina evlavie, după cum eu însumi am vazut deseori, ar trebui să lăsăm în seama Sântului Duh ceea ce tine de El şi Sa nu ii refuzăm ceea ce CERE.El da exemplu pe Însuşi Iisus pasa nici un El la primit cu bucurie şi sa aflat în legătură cu surzii, orbii şi slăbănogii."Este foarte posibil ca, în interior, ei surzii să aibă intelegere şi credinta mai bună bune decât noi; la aceasta şi nimeni nu ar trebui să se opună cu invidie."O alta taina, nunta, este, din punctul sau de vedere, intru Totul accesibilă persoanelor cu deficienţe. Impedimente la căsătorie precum vedere sau cu deficit de auz sunt inacceptabile."E un lucru Cât se poate de mârşav ca un Episcop să trebuiască să Imi interzică să mă căsătoresc cu cineva anume, sau să imi specifice când am voie să mă însor, ori ca o persoana sau mutagen oarbă nu trebuie să i se DEA voie să se angajeze în căsătorie. "Bineînţeles, aceasta nu înseamnă ca surzii au fost tot timpul bine primiţi în Biserică. Este o mare Diferenta între ceea ce scrie un teolog Studiul sau si in ceea ce gândeşte un preot in special aplica şi în pastoraţia sa zilnică. Este posibil ca Unii preoţi, şcoliţi Desi mai putin, sa fie un pastor mai decât dacă un teolog l-ar îndruma. La fel de bine este posibil ca un preot să-şi inducă în eroare şi credincioşii să oprească ii de la o fata sau un crede ceva ce ar trebui să facă sau să creadă. În istoria Bisericii, ceea ce trebuia facut nu sa identificat intotdeauna cu ceea ce sa facut si in fapt. Este, de asemenea, o Diferenta mare între ceea ce se poate să se fi practicat pentru CEI îngrijire au auzit şi au vorbit dar de îngrijire şi-au pierdut aceste capacităţi datorită bolii şi îngrijire aceia s-au născut surzi şi muţi. Aceştia din urma nu s-au putut spovedi verbale, ci trebuiau să sefolosească de semne. Mai mult, calitatea vietii lor zilnice putea mărturisi despre capacitatea lor de intelegere o realităţii duhovniceşti. Luther întâlnise şi cunoscuse personal de cel putin o persoana surdă, o conduită de îngrijire personala ireproşabilă, Astfel încât el nu avea nici o îndoială asupra vredniciei acesteia de a fi părtaşă împărtăşirii.3. Vindecări minunate în răsăritul ortodox3. 1. Sfânta EufrasiaA ajuns foarte vestită din cauza Virtutii ei. La Mănăstirea unde petrecea, erau aduse diverse persoane bolnave pentru o fi vindecate. La porunca stareţei, Eufrasia primeşte un baiat de 8 ani, adus de mama sa, paralizat, surdo-mut. Eufrasia se Ruga pe când il ducea pe braţe la stareţă, iar băiatul sa vindecat şi un inceput să o strige pe mama sa. Eufrasia, surprinsă, la scăpat jos şi el un alergat Inapoi catre poarta.3. 2. EtiopiaTakla Hayamanot (1215-1313) a fost o personalitate marcantă un Bisercii Etiopiene şi un istoriei lor nationale. Pe seama sa se confruntă cu un joc de cuvinte relatări despre exorcizări şi vindecări de boli şi deficienţe. Timpul vizitei în vânzare la Muntele Wifat, în Shoa, ii erau aduşi oameni nevoiaşi. Un cronicar din secolul al XVI-lea specificatii cu multa acurateţe "12 muţi, 13 paralitici, 7 epileptici, 10 orbi" pe care ia exorcizat.Mai tarziu, in secolul următor, la mormântul lui Avva Filimon au loc vindecarea unui mut. Imediat ce acesta o atins Piatra mormântului un inceput să vorbească."Din perspectiva Culturii surzilor, ele ar părea ca întăresc considerarea surzeniei ca deficitul ce trebuie remediat; totuşi, aceasta nu este neapărat felul în care [vindecările minunate] au fost percepute de catre Toţi surzii etiopieni." Rezerva autorului este Cât se poate de justă. Nu ştim cum îşi vedeau deficienţa surzii acelor Vremuri. Pe atunci cu siguranta nu existau oportunităţile comunicaţionale contemporane şi nici urbanizarea nu era Atat de puternică încât să se poată forma cluburile şi comunităţile de surzi. Poate datorită experienţei izolării şi o tratamentului injust şi jignitor, să îşi fi dorit ei înşişi vindecarea, chiar şi printr-un Miracol.