Dezimpovararea prin rugaciune

Dezimpovararea prin rugaciune

La consultatii pe care le am cu pacientii am observat de multe ori cum oamenii se lasă determinaţi din exterior. Imediat ce îi răneşte cineva, se şi porneşte un mecanism de auto-rănire, de auto-devalorizare, de milă de sine. Se simt răi şi lipsiţi de valoare. Se jeluiesc cât de greu le este:“Celălalt m-a jignit pentru că mă consideră lipsit de valoare. Ceea ce şi sunt. Nu am nici o valoare. Toate astea nu au nici un sens. Nu mai suport.”
Astfel nu putem căpăta deloc stăpânire de sine, în efortul de a nu ne lăsa înecaţi în asemenea gânduri. Însă, de fiecare dată putem să întrerupem acest curent de gânduri, prin rugăciune. Prin rugăciune ne putem distanţa de el. În apropierea lui Dumnezeu, apropierea oamenilor şi evenimentelor care ne fac rău sau ne rănesc pur şi simplu dă înapoi.
În faţa lui Dumnezeu devenim din nou liberi de influenţa celor care ne încolţesc în fiecare zi. Şi astfel avem nevoie mereu de astfel de pauze de rugăciune pentru a ne distanţa de cotidian şi a ne elibera de puterea lui. Cel mai târziu seara ar trebui să ne mai închinăm încă o dată ziua Domnului, pentru a ne elibera de ceea ce ne-a împovărat