Fara Cristos vindecarea este cu neputinta

Fara Cristos vindecarea este cu neputinta
Psihoterapia reprezinta o orientare religios-morala a psihoterapiei - stiinta despre tratarea sufletului ( psyche = suflet si therapeia= tratament) si se intemeiaza pe valorile spirituale crestine.
Psihoterapia este antipodul oricarei violari a personalitatii, oricarei vulgaritati, oricarei minciuni, mistici morbide, manii a minunilor, oricaror trucuri psihice si psihologice, oricaror abordari mecanice ale tratarii bolilor sufletesti si trupesti.
Cel mai corect este sa intelegem psihoterapia ca fiind stiinta despre sanatatea sufleteasca a omului.
Formarea psihoterapiei si recunoasterea ei oficiala este raportata la sfarsitul se. al XIX-lea.
Cu mult timp inainte de acest moment misiunea psihoterapeutica era indeplinita de drept de ctre preoti.
Din pacate, in ultima vreme numerosi psihoterapeuti se aseamana tot mai mult vrajitorilor medievali sau preotilor pagani, transformand psihoterapia intr-un strat amorf alcatuit din tot felul de surogate, incepnd de la tehnici hipnotice, pana la metode samanice, dansuri, transe cu nuanta sexuala si meditatie sterila in sfere abstracte, metode care pun in pericol sanatatea sufleteasca.
In invatatura patristica sunt cuprinse atatea aspecte lamurite privind terapia sufletului, incat a nu recurge la ele si a nu le folosi in locul dubioaselor psihotehnici la moda, ar fi nu numai o nechibzuinta, ci si o crima, intrucat in lume sunt atatia suferinzi, carora le poate fi de ajutor numai adevarata terapie a sufletului, ce se intemeiaza pe sfintenie, pe duhovnicie, si care isi are obarsia la Insusi Hristos, singurul doctor adevarat al sufletelor si trupurilor noastre.
"Instrumentul" de baza al psihoterapeutului este cuvantul. Totusi, psihoterapia este chemata sa actioneze asupra omului mai mult duhovniceste decat prin cuvant. Deoarece cuvantul care nu este induhovnicit prin puterea de viata facatoare a Duhului este o forma goala.
Mostenirea Sfintilor Parinti este baza psihoterapiei ortodoxe
Trasatura distinctiva a psihoterapiei ortodoxe este milostivirea crestineasca, impreuna-patimirea, laolalta cu abilitatea de a folosi cunostiintele psihoterapeutice.

Ortodoxia ca metoda de vindecare

Termenul ortodoxie este alcatuit din doua cuvinte: orthi=adevarat, drept si doxa=credinta, invatatura, slava. Cele doua cuvinte se leaga strans unul cu celalalt. Dreapta invatatura despre Dumnezeu inseamna adevarata si dreapta slavire alui Dumnezeu.
Din studiul Sfintilor Parinti reiese clar ca Ortodoxia nu este o filozofie sau o etica seaca, ci o metoda de vindecare. Ea il vindeca pe om. Teologia ortodoxa se leaga mai degraba de medicina, decat cu filozofia.
IPS Hierotheos Vlachos, mitropolit de Nafpaktos Grecia spune;
"Ingaduiti-mi sa spun ca mi-am dat seama de aceste lucruri nu doar prin studierea cartilor patristice. Pe de o parte, am intalnit parinti duhovnicesti plin de har - preschimbati de harul lui Dumnezeu - si prin ei am putut intelege scrierile patristice; pe de alta parte, prin experienta mea pastorala. Ca duhovnic, vad zilnic cum, pe langa spovedanie, este nevoie si de tamaduire. Multi se spovedesc, dar nu se tamaduiesc. Este nevoie de un mestesug aparte, astfel ca omul sa se poata vindeca de patimi.
Toate aceste lucruri m-au facut sa cred ca trebuie sa privim Ortodoxia ca pe un tratament si o stiinta a vindecarii."
Credinta ortodoxa este legata de tamaduire. Tratamentul nu se poate desprinde de credinta ortodoxa, caci unul presupune existenta celeilalte.
Credinta este pe de o parte Descoperire dumnezeiasca pentru cei curatiti si tamaduiti, iar pe de alta parte, este calea cea dreapta spre a ajunge la tamaduire, pentru cei care au ales sa urmeze "calea".
Ceea ce am spus despre credinta este valabil si pentru teologie. Teologia este glasul si viata Bisericii. Iar Biserica este taramul teologiei ortodoxe. Intocmai cum au spus Sfintii Parinti, teologia este rugatoare iar rugaciunea este teologie.In predania patristica teologii sunt cei care Il vad pe Dumnezeu. Deci, teologia este roada vindecarii omului dar si calea de a ajunge la tamaduire si a dobandi cunosterea lui Dumnezeu.

Ortodoxie si psihologie

Cum il poate ajuta Ortodoxia pe omul zilelor noastre care sufera de boli psihice?
Desi Sfintii Parinti nu erau nici filozofi nici psihologi, ei erau sfinti. Sfintenia nu are un inteles moral, ci ontologic.Se numesc Sfinti "datorita Celui Sfant de care se impartasesc". Dumenzeul cel Sfant daruieste oamenilor energiea sa cea necreata si ii sfinteste. El salasluieste cu adevarat in om prin har si astfel omul se face salas al Sfantului Dumnezeu treimic, templu viu al lui Dumnezeu.
Oamenii duhovnicesti sunt cei care lucreaza indemnati de Duhul Sfant, "prin infiere si prin cunoastere si contemplare".
In psihologie, sufletul nu este dupa chipul lui Dumnezeu, ca in teologia ortodoxa, ci este o simpla functie a trupului.
In psihologia umanista, terapia este echilibrarea puterilor launtrice ale sufletului; pe cand in teologia ortodoxa, terapia este legata de unirea omului cu Dumnezeu, de vederea lui Dumnezeu si de ajungerea la indumnezeire.
Metoda terapeutica a psihologiei antropocentrice este clar diferita de cea a psihoterapiei ortodoxe.
Pe cat de mare este deosebirea intre intelepciunea omeneasca si intelepciunea dumnezeiasca, la fel de mare este si deosebirea intre psihoterapia omeneasca si cea ortodoxa.
Metoda noastra este urmatoarea: (IPS Hierotheos Vlachos)
"Fara a ne lasa atrasi in autoanalize istovitoare, incercam sa tinem poruncile lui Hristos in viata noastra. Incercand sa tinem poruncile, vechiul nostru sine cu patimile sale se dezvaluie. Urmeaza apoi stradania vindecarii de patimi. In paralel incercam sa ne pastram mintea fara mandrie si fara viclesug si atfel ea ajunge sa deosebeasca gandul bun de cel de la diavolul. Ne straduim intru trezvie si astfel mintea poate deosebi gandurile , cum spune Sfantul Diadoh al Foticeii; ea aduna gandurile dumenzeiesti in visteria tinerii de minte, lepadand in acelasi timp pe "cele intunecate si dracesti". Si in aceasta atmosfera, adevarata pocainta se face lucratoare."
Omul este zidit dupa chipul lui Dumnezeu si trebuie sa ajunga la asemanarea cu El. Aeasta este, se poate spune, tinta finala si entelehia mistica a omului. Atata vreme cat tanjirea sa nu este implinita si omul ramane departe de Dumnezeu, el sufera tot mai mult.
Cata vreme nu-si implineste rostul sau adanc pe pamant, adica partasia cu Dumnezeu, oricat ar fi de eficiente tratamentele medicamentoase si psihanalizele la care se supune, omul ramane mereu cu o nostalgie si o cautare tragica. In psihoterapia ortodoxa nu se cauta doar echilibrul psihologic, ci si implinirea vietii.