ROAGA-TE NEINCETAT

1.Motivele intarzierii
Lunga noapte de intunecime este dureroasa, dar dimineata
este amanata din har, pentru ca, daca Stapanul ar veni,
ar gasi pe multi nepregatiti. Dumnezeu nu voieste ca
poporul sau sa piara si de aceea intarzie El atat de mult.

Daca planul lui Dumnezeu ar fi fost urmat de poporul Sau,
de a da lumii solia harului, Hristos ar fi venit pe pamant
inca demult, iar sfintii ar fi primit invitatia de bun
venit in cetatea lui Dumnezeu.

Stiu ca daca poporul lui Dumnezeu ar fi pastrat o legatura
vie cu El, daca ar fi ascultat de Cuvantul Sau, atunci ei
ar fi astazi in Canaanul ceresc.

Nu a fost vointa lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos sa
intarzie atat de mult. Dumnezeu nu a intentionat ca
poporul Sau, Israel sa rataceasca timp de 40 de ani prin
pustie. El fagaduise sa-i duca direct in Canaan si sa-i
stabileasca acolo ca un popor sfant si fericit. Dar aceea
carora li s-a predicat intai, n-au intrat din pricina
necredintei... timp de 40 de ani necredinta, murmurarea
si rascularea a impiedicat pe vechiul Israel sa intre in
tara Canaanului. Aceleasi pacate au intarziat si intrarea
Israelului spiritual in Canaanul ceresc. In nici un caz
fagaduintele lui Dumnezeu nu dau gres. Necredinta, spiritul
lumesc, neconsacrarea, neintelegerile si rivalitatea dintre
credinciosii Sai sunt acelea care ne-au tinut atat de multi
ani in aceasta lume a pacatului si necazurilor.

Vestind lumii Evanghelia, sta in puterea noastra de a grabi
revenirea Domnului.

Este privilegiul fiecarui crestin, nu numai de a astepta,
ci si de a grabi venirea Domnului nostru Isus Hristos.
Daca toti acei ce marturisesc Numele Sau ar aduce roade
spre slava Sa, cat de repede ar fi semanata intreaga lume
cu samanta Evangheliei.
Ultima recolta s-ar coace repede si Hristos ar veni sa-si
adune graul sau pretios.


2.Redesteptarea din timpul sfarsitului

Citatele de mai jos prezinta redesteptarea profetizata
pentru timpul sfarsitului, care ar trebui sa fie astazi
si care va fi urmata de revarsarea Duhului Sfant (ploaia
tarzie), evanghelizarea intregii lumi (marea strigare) si
revenirea Domnului Hristos. Urmariti cu atentie toate citatele
de mai jos pentru a intelege ce asteapta Dumnezeu de la noi
in vederea grabirii revenirii Fiului Sau in Slava.

Am vazut ca un nor des ii invaluia si doar cateva raze de
lumina de la Isus patrundeau in acest nor. M-am uitat sa
vad pe aceia care primisera aceasta lumina si am vazut
persoane rugandu-se cu staruinta pentru biruinta.

Preocuparea lor era de a-L sluji pe Dumnezeu. Credinta
lor staruitoare le-a adus rasplata. Lumina cerului a fost
revarsata asupra lor; insa norul de intuneric ce se afla
deasupra bisericii, in general, era des. L-am intrebat pe
inger daca este nevoie de acel intuneric. El a spus: "Priveste!"
Am vazut apoi cum biserica a inceput sa se ridice,
sa se roage staruitor lui Dumnezeu si razele de lumina
au inceput sa patrunda acea intunecime, iar norul a fost
indepartat. Lumina clara a cerului a stralucit asupra lor
si, cu incredere sfanta, atentia le-a fost indreptata spre
Dumnezeu. Ingerul a spus: "Iata privilegiul si datoria lor".
Satana a coborat cu mare putere, stiind ca timpul sau este
scurt. Ingerii lui sunt ocupati si o mare parte din
poporul lui Dumnezeu isi ingaduie sa stea nepasator de
partea lui. Norul a trecut din nou si s-a asezat deasupra
bisericii. Am vazut ca acesta ar putea fi imprastiat doar
prin eforturi serioase si rugaciune staruitoare...
Cel care cauta mantuirea ar trebui sa aiba aceeasi energie
si staruinta pe care ar avea-o pentru comorile vremelnice
si atunci tinta ar fi atinsa. Mart.I, p.190-191

O redesteptare a adevaratei evlavii este lucrarea cea mai
mare si mai urgenta de care avem nevoie. Aceasta ar trebui
sa fie prima noastra lucrare. Trebuie sa depunem eforturi
staruitoare ca sa primim binecuvantarea Domnului, nu pentru
ca Dumnezeu nu vrea sa-si reverse darurile asupra noastra,
ci pentru ca noi nu suntem gata sa le primim. Tatal nostru
ceresc este mult mai doritor sa ne dea Duhul Sau cel Sfant
dacat sunt parintii sa dea dariri bune copiilor lor. Prin
credinta, umilinta, pocainta si rugaciune staruitoare noi
trebuie sa indeplinim conditiile in urma carora Dumnezeu
ne va da binecuvantarea Sa. Putem astepta o reinviorare
spirituala, dar ea va veni numai ca raspuns la rugaciune.
Mesaje selectate, vol.1, p.121

Prin rugaciune calduroasa si staruitoare, ei au fost
inzestrati cu Duhul Sfant si apoi au pornit apasati de povara
salvarii de suflete, umpluti de ravna de a extinde biruinta
crucii.
Este tot atat de necesar - poate chiar mai necesar - ca ceea
ce a facut Domnul pentru poporul Sau atunci, sa faca pentru
poporul Sau si azi. Mart.VII, p.31, 33

"In viziunea de noapte mi-a fost aratata o mare miscare
de reforma in poporul lui Dumnezeu. Multi laudau pe
Dumnezeu. Bolnavii erau vindecati si alte minuni aveau
loc. Un spirit de rugaciune ii cuprinsese pe toti asa
cum se manifestase inainte de ziua Cincizecimii. Sute si
mii vizitau familii si le descopereau Cuvantul lui
Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea Duhului Sfant
si un spirit de adevarata convertire se da pe fata. In
toate partile, usi se deschideau pentru vestirea
adevarului. Lumea parea luminata de influenta cereasca.
Mari binecuvantari erau primite de adevaratul si umilul
popor al lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de multumire si
de lauda, si se parea sa aiba loc o reformatiune ca
aceea la care am fost martori in 1844."(!) Mart. IX,
pag.103(in original).

"Atunci mi-am ridicat ochii si am vazut o carare dreapta
si ingusta, suspendata deasupra pamantului. Pe aceasta
carare, poporul advent calatorea spre cetate. Inapoia lor,
la inceputul cararii, era o lumina, despre care un inger
mi-a spus ca este strigatul de la miezul noptii. Aceasta
lumina stralucea pe tot parcursul cararii, astfel ca
picioarele lor sa nu se impleticeasca... Unii, in graba,
refuzau lumina care-i lumina din urma si spuneau ca nu
Dumnezeu ii condusese pana acolo. Lumina dinapoia lor a
disparut, lasandu-i intr-un intuneric complet, iar ei s-au
impleticit, au pierdut urma lui Isus si au cazut de pe
carare in intunericul si lumea nelegiuita de dedesubt.
"Marturii, vol.1, pag.59(orig.).

Care este oare secretul acelei lumini din jurul anului
1844, si in ce anume se va asemana cu redesteptarea din
timpul sfarsitului?

3.Lumina din 1844

Citatele de mai jos prezinta experienta sr.White si a
credinciosilor din preajma anilor 1844 (legatura cu profetia
din Mart.IX, p.102: redesteparea care va fi in timpul
sfarsitului se va asemana anilor 1844):

Sosind acasa, am petrecut majoritatea orelor lungi de intuneric
on rugaciune si lacrimi. Mart.I, p.20

In timp ce eram plecata in fata altarului impreuna cu altii
care il cautau pe Domnul, suspinul inimii mele era: "Ajuta-ma,
Isuse, mantuieste-ma, caci altfel voi pieri! Nu voi inceta
sa te implor pana cand rugaciunea mea va fi ascultata si
pacatele mele iertate!" Mi-am simtit ca niciodata mai inainte,
starea mea neajutorata. Pe cand eram pe genunchi si ma
rugam, deodata povara mi s-a dus si inima mi-a fost usurata.
La inceput m-a cuprins un simtamant de tulburare si am incercat
sa-mi reiau povara durerii. Mi se parea ca nu am dreptul sa
fiu bucuroasa si fericita. Insa se parea ca Isus este foarte
aproape de mine; m-am simtit in stare sa vin la El cu toate
necazurile, durerile si incercarile mele, asa cum veneau la
El cei in nevoie pentru a gasi usurare, cand El a fost pe pamant.
Aveam siguranta in inima mea ca El imi intelegea suferintele
si ca simtea impeauna cu mine. Nu pot uita niciodata aceasta
asigurare pretioasa a grijii pline de indurare a lui Isus
fata de o persoana atat de nevrednica de atentia Sa. In acest
scurt rastimp cat am fost plecata in rugaciune impreuna cu
ceilalti, am invatat mai mult despra caracterul divin al lui
Hristos dacat oricand inainte. O mama din Israel a venit la
mine si mi-a spus: Scumpa copila, L-ai gasit pe Isus?" Eram
pe punctul de a raspunde "Da", cand ea a exclamat: "Cu
adevarat L-ai gasit, pacea Lui este asupra ta, vad aceasta pe
fata ta!" Iar si iar m-am intrebat: "Poate fi aceasta religie?
Nu gresesc eu oare?" Mi se parea ca este prea mult pentru mine,
un privilegiu prea mare. Desi eram timida sa marturisesc acest
lucru, simteam ca Mantuitorul m-a binecuvantat si mi-a iertat
pacatele.Mart.I, p.21, 22.

Uneori toata noptea nu puteam inchide un ochi. Atunci
asteptam pana ce sora mea geamana adormea, coboram incet
din pat si ingenuncheam pe podea, rugandu-ma in liniste,
fara grai, intr-o agonie care nu poate fi descrisa... Adesea
ramaneam plecata in rugaciune aproape toata noaptea gemand
si tremurand intr-un chin inexprimabil si intr-o disperare care
nu poate fi descrisa. Mart.I, p.31

Chiar agonia mintii prin care trecusem era dovada pozitiva ca
Duhul Domnului se lupta cu mine. Mart.I, p.34

[Rezultat] : Inima mea era atat de plina de dragostea lui
Dumnezeu si de pacea aceea care intrece orice intelegere si
imi placea sa meditez si sa ma rog. Mart.I, p.37

Cateva nopti intregi le-am petrecut in rugaciune serioasa
pentru cei pe care ii cautasem si ii adusesem laolalta pentru
a lucra si a ma ruga impreuna cu ei. Mart.I, p.38

Noi organizaseram intalniri pentru rugaciune in diferite
locuri din oras, pentru a da ocazie celor ce vor sa vina sa
poata participa. Familia care mi se opusese cel mai mult
inainte participa la una dintre acestea. Cu aceasta ocazie,
cand cei adunati erau la rugaciune, Duhul Domnului a venit
asupra adunarii si unul dintre membrii acestei familii a fost
asa de sleit de putere, de parca ar fi fost mort... In cele din
urma a dobandit destula putere pentru a-L lauda pe Dumnezeu
si le-a potolit lacrimile, strigand biruitor ca primise
asupra lui puterea Domnului si ca acest lucru era evident...
Un simt al datoriei m-a indemnat sa ma duc la adunare si am
plecat cu deplina asigurare in sufletul meu ca totul avea sa
fie bine. Pe cand ne-am plecat inaintea Domnului, inima mea
s-a revarsat in rugaciune si a fost umpluta cu o pace pe care
doar Domnul Hristos o poate da...
Indata ce a terminat de vorbit, un barbat puternic, un crestin
devotat si umil, a fost doborat in fata ochilor lui de puterea
lui Dumnezeu, iar incaperea a fost umpluta de Duhul
Sfant... Fratele R. si-a rostit apoi marturia. Fata lui era
luminata de slava cerului, in timp ce Il lauda pe Domnul pentru
minunile pe care le facuse in seara aceea. El a spus: "Acest
loc este grozav de solemn datorita prezentei Celui Prea Inalt..."
La o ora de rugaciune tinuta curand dupa aceea, fratele care
marturisise ca a gresit impotrivindu-mi-se a experimentat
puterea lui Dumnezeu intr-o masura atat de mare, incat
infatisarea lui a stralucit de lumina cereasca si a cazut
neajutorat la pamant. Cand puterea i-a revenit, el a recunoscut
din nou ca luptase din nestiinta impotriva Duhului Domnului
atunci cand nutrise acele sentimente fata de mine. La o alta ora
de rugaciune, un alt membru al aceleiasi familii a avut o experienta
asemanatoare si a dat marturie.
La cateva saptamani dupa aceea, pe cand familia cea numeroasa
a fratelui P. se afla la rugaciune in casa lor, Duhul lui
Dumnezeu a luat in stapanire camera aceea si i-a doborat le
pamant pe toti cei ingenunchiati care se rugau. Tatal meu a
venit acolo curand dupa aceea si i-a gasit pe toti, atat
parinti cat si copii, neputinciosi sub influenta lui Dumnezeu.
Superficialitatea rece a inceput sa se topeasca in fata
influentei puternice a Celui Prea Inalt. Toti cei care mi se
impotrivisera au marturisit ca au intristat pe Duhul Sfant
facand astfel si mi s-au alaturat in impreuna simtire si
dragoste fata de Mantuitorul. Mart.I, p.50-53

M-am rugat cu staruinta timp de mai multe luni, pana tarziu in
noapte, ca aceasta povara sa-mi fie luata si pusa asupra cuiva
mai capabil dacat mina sa o duca. Mart.I, p.69

...si mai multe ore pe care altii le petreceau dormind,
noi le petreceam in agonie, in lacrimi si plangand inaintea Domnului.
Mart.I, p.97

Nu puteam sa dorm, insa mi-am continuat rugaciunea tacuta.
Inainte de a se face ziua am adormit. Mart.I, p.102

Fratele Smith si alti frati s-au rugat si ei, iar apoi s-au
retras pentru a petrece mult timp din noapte in rugaciune.
Mart.I, p.118

Cand vestirea soliei abea incepuse... eram putini credinciosi
si eram considerati fanatici... Adesea, cand eram in stramtorari,
petreceam noaptea intreaga in rugaciune fierbinte, agonizanta
in lacrimi, pentru a primi ajutor de la Dumnezeu si pentru ca
lumina Sa sa straluciasca asupra Cuvantului Sau...
Unele nopti nu puteam dormi, pentru ca inimile noastre isi
reversau preaplinul de iubire si recunostinta fata de Dumnezeu.
Mart.III, p.356

Noi trebiue sa staruim mult in rugaciune, daca dorim sa
propasim in sfintirea vietii. Atunci cand solia adevarului
a fost rostita pentru prima data [!anii 1844], cat de mult
ne rugam noi! De obicei, noi petreceam ore intregi in rugaciuni
serioase, cate doi sau trei laolalta, cerand implinirea
fagaduintei; adesea se auzea si planset, glasuri de multumire
si cantare de lauda. Acum, ziua lui Dumnezeu este mai
aproape decat atunci cand am crezut intai; noi ar trebui sa
fim mai seriosi, mai zelosi, mai fierbinti dacat in anii de
la inceputul soliei. Acum, primejdiile sunt mai mari dacat
atunci. Sufletele sunt mai impietrite. Avem nevoie de
calauzirea Spiritului lui Hristos si trebuie sa nu ne
odihnim pana nu-L primim. Mart.V, p.161, 162

Inainte de a tine o cuvantare, predicatorii ar trebui sa-si ia
timp ca sa-l caute pe Dumnezeu pentru a primi intelepciune si
putere. Mai mult, predicatorii se retrageau undeva si se rugau
impreuna, si ei nu incetau pana cand spiritul lui Dumnezeu nu
raspundea la rugaciunile lor. Apoi, se intorceau de la locul
rugaciunii cu fetele luminate; si cand vorbeau adunarii,
cuvintele lor erau pline de putere. Ei atingeau inima
oamenilor, deoarece spiritul care le daduse binecuvantarea
pregatise inimile pentru a primi solia lor. Mart. VI, p.55-56


Puterea care a inflacarat poporul, atat de puternic, in
miscarea din 1844 , se va dovedi iarasi. Solia ingerului
al treilea se va vesti atunci nu pe soptite, ci cu o mare
strigare. Mart.V, p.242-243.

4.Cernerea sau Zguduirea

Citatele de mai jos sunt extrase din Marturii I, Capitolul
Cernerea(Zguduirea). Este cea mai completa viziune a sorei
E.G.White(din cate am gasit) care descrie evenimentele finale.
Urmariti cu atentie succesiunea lor: rugaciune staruitoare(Lupta
lui Iacov - cu care trebuie sa inceapa totul) --> biruinta
asupra pacatului --> ploaia tarzie --> marea strigare -->
noaptea stramtorarii lui Iacov --> revenirea Domnului Hristos.

La data de 20 noiembrie 1857, mi-a fost aratat poporul
lui Dumnezeu si i-am vazut pe credinciosi fiind zguduiti
puternic. Unii dintre ei, cu credinta puternica si cu strigate
teribile, se rugau lui Dumnezeu. Fetele lor erau palide,
purtand semnele unei nelinisti profunde, expresie a luptei
lor launtrice. Chipurile lor aratau hotarare si seriozitate,
in timp ce mari picaturi de sudoare cadeau de pe fruntile lor.
Din cand in cand, fetele li se luminau de semnul aprobarii
lui Dumnezeu si din nou pe fetele lor se asterneau neliniste,
seriozitate si solemnitate...
Am vazut ca unii nu se rugau si nu se gaseau in aceasta
stare de agonie. Ei pareau indiferenti si nepasatori. Nu se
impotriveau intunericului din jurul lor, si acest lucru ii
arunca in ceva asemanator unui nor gros.
Ingerii lui Dumnezeu i-au parasit pe acestia si i-am
vazut grabindu-se spre a veni in ajutorul acelora care se
luptau din toate puterile pentru a se impotrivi ingerilor
rai, strigand catre Dumnezeu cu staruinta. Dar ingerii i-au
parasit pe aceea care nu faceau nici un efort; apoi eu nu
i-am mai vazut. In timp ce unii se rugau cu strigate
staruitoare, o raza de lumina de la Isus venea din cand in
cand asupra lor, pentru a le incuraja inimile si a le lumina fetele...
Ingerul a spus: "Asculta!" Curand am auzit o voce care
semana cu o voce a mai multor instrumente, toate in acorduri
perfecte, dulci si armonioase... I-am vazut pe aceia care
mai inainte plangeau si se rugau, agonizand. Grupul de ingeri
din jurul lor s-a dublat si ei erau imbracati in armura din
cap pana-n picioare. Se deplasau in ordine desavarsita,
hotarati, ca o companie de soldati. Fetele lor aratau ca
trecusera printr-o lupta cumplita, printr-o agonie. Cu
toate acestea chipurile lor, desi marcate de chinul launtric
teribil, straluceau acum de lumina si slava cerului. Ei
obtinusera victoria, si aceasta a dat nastere in inimile lor
la o multumire profunda si o bucurie sfanta, sacra.
Numarul acestui grup s-a micsorat. Unii au fost cernuti
si lasati pe cale. Cei nepasatori si indiferenti, care nu
s-au alaturat acelora care pretuiau biruinta si mantuirea
suficient pentru a se ruga cu staruinta si in agonie pentru
ea, au fost lasati in intuneric. Insa numarul lor a fost
imediat completat de altii, care au apucat adevarul si au
intrat in randuri...
I-am auzit pe cei care erau imbracati in armura rostind
adevarul cu mare putere. Acesta a avut efect... Am intrebat
ce a produs aceasta schimbare. Un inger a raspuns: "Ploaia
tarzie, inviorarea de la fata Domnului si strigatul cel tare
al celui de-al treilea inger."
O mare putere ii insotea pe cei ce fusesera alesi. Ingerul
a spus: "Priveste!" Atentia mi-a fost indreptata spre cei
necredinciosi. Acestia erau toti tulburati, agitati. Zelul
si puterea lui Dumnezeu ii starnisera si infuriasera. Peste
tot era cofuzie. Am vazut luanduse masuri impotriva acelui
grup care avea puterea si lumina lui Dumnezeu. Intunericul
se indesa in jurul lor si, cu toate acestea, erau neclintiti,
pentru ca erau acceptati de Dumnezeu si se incredeau in El.
I-am vazut in incurcatura. Apoi i-am vazut strigand cu
staruinta catre Dumnezeu. Zi si noapte strigatul lor nu inceta.
[abea aici este noaptea stramtorarii lui Iacov datorita
persecutiei . A nu se confunda cu Lupta lui Iacov, care a
avut loc inainte de biruinta asupra pacatului si primirea
ploii tarzii]. Am auzit aceste cuvinte:"Voia Ta, o,
Dumnezeule, sa se faca! Daca prin aceasta se poate aduce
slava Numelui Tau, gaseste Tu o cale de scapare pentru
poporul Tau. Izbaveste-ne de necredinciosii din jurul nostru!
Ei vor sa ne omoare; insa bratul Tau poate aduce mantuire"...
Apoi am auzit vocea lui Dumnezeu care a cutremurat cerurile
si pamantul. A avut loc un puternic cutremur de pamant.
Cladirile erau zguduite si se prabuseau la fiecare pas. Am
auzit apoi un strigat triumfator de biruinta, puternic,
armonios si clar. Am privit asupra acestui grup, care cu
putin timp in urma fusesera intr-o asemenea suferinta si
chin. Robia lor a luat sfarsit! O lumina plina de slava a
stralucit asupra lor. Cat de frumosi erau! Orice urma de
oboseala si grija a disparut; pe fetele lor se vedea sanatate
si frumusete. Vrajmasii lor, necredinciosii din jurul lor,
au cazut ca niste oameni morti. Ei nu puteau suporta lumina
care stralucea asupra celor izbaviti, a celor sfinti.
Aceasta lumina si slava a ramas asupra lor pana ce Isus
a aparut pe norii cerului, iar grupul celor credinciosi,
incercati, au fost schimbati intr-o clipa, intr-o clipeala
din ochi, din slava in slava... Mart.I, p.192-19


5.Ploaia Tarzie

Citatele de mai jos sunt extrase din Marturii Speciale
pentru Predicatori, capitolul Rugati-va pentru ploaia tarzie.
Observati importanta ploii timpurii pentru a fi primita
ploaia tarzie.

Ploaia cea tarzie, care era data pentru coacerea recoltei
pamantesti, reprezinta harul spiritual, care pregateste
comunitatea, pentru venirea Fiului Omului. Daca Ploaia
timpurie nu cadea, atunci nici o viata nu era pe pamant,
iarba cea verde nu rasarea.
Daca ploaia timpurie nu-si savarsea lucrarea ei, atunci
nici ploaia cea tarzie nu putea aduce semanaturile la
deplina lor dezvoltare. Trebuie sa fie "mai intai pai
verde, apoi spic"...
Inima trebuie curatita de orice manjitura si de orice
duh necurat. Primii ucenici s-au pregatit pentru revarsarea
Spiritului Sfant, la ziua Cincizecimii, prin marturisirea
si parasirea pacatelor, prin rugaciuni serioase si prin
consacrare catre Dumnezeu. Aceiasi lucrare - numai ca
intr-o masura mult mai mare - trebuie facuta acum.
Numai atunci fiinta omeneasca poate sa se roage pentru
aceasta binecuvantare si sa astepte de la Domnul sa se
desavarseasca lucrarea inceputa in el. Dumnezeu a inceput
lucrarea si tot El va termina lucrarea Sa, facand pe om
desavarsit in Hristos. Dar nu trebuie neglijat nimic din
harul reprezentat prin ploaia timpurie...
...Nu trebuie sa uitam niciodata avertismentul lui
Hristos "Vegheati si va rugati". "Vegheati si va rugati
neincetat". Pentru a progresa in cele spirituale, avem
nevoie neaparat de o continua legatura cu agentii ceresti.
Avem nevoie de o anumita masura a Spiritului lui Dumnezeu,
dar noi trebuie sa cerem tot mai mult Spirit, prin
rugaciune si credinta. Noi nu trebuie sa incetam niciodata
cu staruintele noastre... Nu va multumiti a sta intr-o
stare nelucratoare, la gandul ca la timpul cuvenit, ploaia
spirituala va cadea peste toti. Rugati-va pentru ea...
...Dar Dumnezeu Insusi trebuie sa porunceasca, sa
cada ploaia. De aceea nu trebuie sa pregetam a ne ruga
fierbinte. Noi trebuie sa ne rugam, ca Dumnezeu sa dea
drumul izvorului de apa vie. Si noi insine trebuie sa primim
din aceasta apa vie. Cu inimile pline de cainta sa ne rugam
acum, cu cea mai mare seriozitate, pentru ca, in acest timp
al ploii tarzii, stropii harului sa cada peste noi. La orice
adunare la care participam, rugaciunile noastre trebuie sa
fie inaltate catre Dumnezeu, chiar in acest timp sa dea
sufletelor noastre zel si ploaia spirituala. Pe masura ce
vom ruga pe Dumnezeu pentru darul Spiritului Sfant, El va
lucra in noi, facandu-ne blanzi si smeriti cu inima si vom
simti o dependenta constiincioasa de la Dumnezeu pentru
revarsarea deplina a ploii tarzii. Daca ne rugam in
credinta pentru aceasta binecuvantare, atunci o vom primi,
potrivit fagaduintei lui Dumnezeu.
... Toate comorile ceresti asteapta, din partea noastra,
sa fie cerute si primite si asa dupa cum primim binecuvantarea,
tot asa suntem datori s-o impartasim si altora...
Aceasta este lucrarea, pentru care Domnul cere, ca fiecare
suflet sa se pregateasca s-o faca in acest timp, cand cei
patru ingeri tin cele patru vanturi, sa nu sufle pana ce
servii lui Dumnezeu vor fi pecetluiti pe fruntile lor...
Noi trebuie sa capatam zilnic o experienta adanca si vie,
in lucrarea pentru desavarsirea unui caracter crestin...
Avem nevoie acum de mai multa rugaciune. Hristos
porunceste: "Rugati-va fara incetare;" pentru ca mintea
sa fie inaltata catre Dumnezeu, izvorul a toata izbanda
si puterea.
...Daca am umblat cu Dumnezeu in impartasirea
Spiritului, apoi aceasta este, pentru ca l-am cautat
zilnic in rugaciune... Dar cei care nu nutresc spiritul
si obisnuinta rugaciunii, nu se pot astepta sa primeasca
uleiul auriu al bunatatii, smereniei, indelung rabdarii,
amabilitatii si iubirii.
... Nici unul dintre noi nu vacastiga biruinta, fara
straduinti depline si staruitoare, proportional cu valoarea
obiectivului pe care il urmarim, viata vesnica.
Dispensatiunea in care noi traim acum, trebuie sa fie,
pentru cei care cer aceasta, dispensatiunea Spiritului Sfant.
Cereti, prin rugaciune, binecuvantarea Sa. Acum este timpul,
cand trebuie sa facem o mai adanca consacrare...
Noi suntem chemati sa vestim adevarurile deosebite pentru
acest timp. Pentru toate acestea este necesara revarsarea
Spiritului. Sa ne rugam deci pentru ea. Domnul asteapta de
la noi sa cerem de la Dansul aceasta. Noi n-am fost cu toata
inima in aceasta lucrare.
Ce voi putea spune fratilor mei in Numele Domnului?
Ce efoturi proportionale, au fost facute in raport cu lumina
pe care Domnul a binevoit sa ne-o dea?...
Rugati-va fara incetare si vegheati, lucrand in acord
cu rugaciunile voastre. Cand va rugati, credeti si incredeti-va
in Dumnezeu. Este timpul ploii tarzii, cand Domnul va da
Spiritul Sau in masura bogata. Fiti staruitori in rugaciune si
veghetori cu spiritul.

6.Exemplul Domnului Hristos pe care trebuie sa-l urmam

Taria Domnului Hristos era in rugaciune. El se retragea in
dumbravi si munti, iar lumea si orice altceva era zavorata
in afara Lui. El era singur cu Tatal Sau. Cu un zel intens,
El Isi revarsa cererile Sale si folosea toata puterea
sufletului Sau pentru a prinde mana Celui infinit. Cand
incercari noi si mari erau inaintea Lui, El se retragea fara
zgomot in singuratatea muntilor si petrecea toata noaptea
in rugaciune catre Tatal Sau ceresc.
Domnul Hristos este Exemplul nostru in toate lucrurile. El
nu S-a supus niciodata ispitei lui Satana, ci a refuzat
siretlicurile celui mai viclean vrajmas. Daca imitam exemplul
Sau in rugaciune arzatoare si insistenta, nu vom fi biruiti
de Satana. Fii si fiice ale lui Dumnezeu, p.136

Aceasta importanta noapte de veghere trebuie sa fi fost marcata
de lupte sufletesti, generoase, si rugaciuni care le-ar fi adus
putere sa marturiseasca despre chinul de nespus al Fiului lui
Dumnezeu. (referitor la Ghetsemani). Mart.II, p.201

Si putini vor sa urmeze exemplul Lui de rugaciune frecventa si
serioasa catre Dumnezeu, pentru puterea de a indura incercarile
acestei vieti si a indeplini indatoririle zilnice... Hristos...
a dat tuturor urmasilor Lui un exemplu ca veghea, rugaciunea si
efortul staruitor erau necesare din partea lor daca urmau sa
reprezinte corect iubirea care se afla in inima Lui pentru
neamul omenesc cazut. Mart.II, p.640

Domnul Hristos, Regele slavei, se ducea adesea singur in munti
si in locuri singuratice, pentru a-si varsa sufletul in rugaciune
inaintea Tatalui Sau; insa omul pacatos, care nu are putere,
gandeste ca poate trai fare atat de multa rugaciune.
Domnul Hristos este modelul nostru; viata Sa a constituit un
exemplu de fapte bune... El petrecea adesea toata noaptea, pe
pamantul umed, in rugaciune agonizanta. Mart.I, p.519

Domnul Isus s-a rugat si, o, cat de serioase erau rugaciunele
Lui! Si El era Fiul iubit al lui Dumnezeu! Daca Domnul Isus a
dat dovada de atata staruinta, energie si s-a luptat pe viata
si pe moarte in rugaciune, cu cat mai multa nevoie au cei care
au fost chemati de El pentru a fi mostenitori ai mantuirii sa
fie dependenti de Dumnezeu pentru toata puterea lor, sa se agate
de El in lupta si sa spuna: "Nu te las sa pleci pana nu ma vei
binecuvanta." Mart.I, p.163

Maiestatea cerului, in timp ce a fost angajat in lucrarea sa
pamanteasca, S-a rugat mult Tatalui Sau. Adesea era plecat in
rugaciune toata noaptea... Adesea, dupa ce multimea Il parasea,
pentru a se retrage peste noapte, El nu se odihnea, desi era
obosit de lucrarile de peste zi... Toata noaptea, in timp ce
ucenicii Lui dormeau, divinul lor invatator se ruga... Exemplul
Lui a fost lasat pentru urmasii Lui... El a venit pe pamant, ca
sa poata oferi o cale pe care noi sa putem gasi har si putere
spre a-i ajuta in orice vreme pe cei in nevoie, urmand exemplul
Lui in rugaciune serioasa. Daca slujitorii lui Hristos vor sa
imita acest model, ei vor fi umpluti cu Duhul Sfant si ingerii
le vor sluji. Mart.II, p.489-490.

In acele ore cand se ruga singur, departe, Isus a primit in
viata Sa pamanteasca putere si intelepciune. Tinerii sa
urmeze exemplul Sau... Educatie, p.257, 258, 259.

El (Hristos) gasea mangaiere si bucurie in comuniunea cu Tatal
Sau. Daca Mantuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu a simtit nevoia
rugaciunii, cu mult mai mult fiintele muritoare, slabe si
pacatoase, trebuie sa simta nevoia de rugaciune continua si
staruitoare. Calea catre Hristos, p.85, ed. '95.

"Dar Isus S-a dus iaras la munte, numai El singur."(Ioan 6:15).
Cuvantul iarasi ne spune ca a se retrage in linistea si
singuratatea muntilor, uneori toata noaptea, facea parte din
viata de rugaciune a lui Isus. (Marcu 1:35; Luca 6:12).
Studii Biblice, instructori, trim.I, 2001, p.11 (1 ian.).

Viata de rugaciune a lui Isus a urmat un drum pe care il putem
parcurge fiecare dintre noi. El a preintampinat fiecare criza
prin rugaciune. Inainte ca sa-si infrunte dusmanii si inaintea
unor incercari nedrepte - umilinta, tortura si moarte - El a
luptat in rugaciune. Abea dupa aceea a putut sa-si intampine
dusmanii linistit, ca un biruitor.
Studii Biblice, instructori, trim.I, 2001, p.10 (1 ian.).

6. Lupta lui Iacov trebuie sa fie lupta mea si a ta
A nu se confunda cu "noaptea stramtorarii lui Iacov", care va fi
ca rezultat a persecutiei poporului lui Dumnezeu, chiar inainte de
revenirea Domnului Hristos pe norii cerului (vezi "Cernerea").

Este nevoie de rugaciuni, de cele mai serioase, de cele
mai fierbinti, de cele mai staruitoare rugaciuni, de astfel
de rugaciuni cum inalta David cand zicea: "Cum doreste un
cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine,
Dumnezeule!" (Ps.42:1); "Doresc dupa invataturile Tale; am
dorit dupa mantuirea Ta". "Sufletul meu suspina si tanjeste
de dor dupa curtile Domnului, inima si carnea mea striga
dupa Dumnezeul cel Viu!" (Ps.84:3). Acesta este spiritul
rugaciunii luptatoare pe care il avea regele psalmist.
Mart.IV, p.534

Un crestin isi biruie trasaturile firesti, pasiunile.
Exista un remediu pentru sufletul bolnav de pacat. Acest
remediu este in Isus. Ce Mantuitor pretios! Harul Lui este
indestulator chiar si pentru cel mai slab; iar cel tare, de
asemenea, trebuie sa aiba parte de harul Sau, caci, daca nu,
va pieri. Am vazut cum poate fi obtinut acest har. Du-te in
camaruta si acolo, singur cu Dumnezeu, cere-I cu staruinta:
"Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule; pune in mine
un duh nou si statornic." Fii sincer, deschis. Rugaciunea
arzatoare e de mare folos. Ca si Iacov, luptati-va in
rugaciune. Luptati-va! Domnul Isus a suferit in gradina,
incat sudoarea ii cadea ca niste picaturi mari de sange; si
voi trebuie sa faceti un efort. Nu plecati din camaruta
pana ce nu va simtiti puternici in Dumnezeu... cautati pe
Domnul din toata inima voastra. Veniti inaintea Lui cu
staruinta... Mart.I, p.170

Este nevoie de multa rugaciune si de cele mai riguroase
exercitii ale mintii daca vrem sa facem lucrarea pe care
Dumnezeu ne-a incredintat-o. Multi nu ajung niciodata la
pozitia pe care ar trebui s-o ocupe, pentru ca asteapta ca
Dumnezeu sa lucreze in locul lor. Toti aceea ce pot fi de
folos trebuie educati prin cea mai severa disciplina
mintala si morala. Atunci Dumnezeu le va ajuta sa
uneasca puterea dumnezeiasca cu eforturile omenesti.
Mart.IV, p.611

Puterea care a zguduit lumea in marea reformatiune a venit
din locul tainic al rugaciunii. Acolo, slujitorii lui
Dumnezeu si-au sprijinit picioarele cu calm sfant pe stanca
fagaduintelor Sale. In timpul luptei de la Ausburg, Luther
"nu a lasat sa treaca nici o zi fara sa consacre cel putin
trei ore pentru rugaciune si alegea orele cele mai favorabile
pentru studiu." In camaruta lui retrasa, el era auzit
revarsandu-si sufletul inaintea lui Dumnezeu in cuvinte
"pline de ardoare, teama si speranta, ca atunci cand cineva
vorbeste unui prieten." Tragedia Veacurilor, p.210

Numai lucrarea insotita de multa rugaciune, sfintita prin
meritele lui Isus, va fi o puternica marturie pentru adevar.
Hristos Lumina Lumii, p.362

Dumnezeu nu spune: "Cereti o data si vi se va da". El ne
invita sa cerem, sa staruim neobosit in rugaciune. Cererea
staruitoare aduce pe cel ce cere intr-o atitudine mult mai
serioasa, mai plina de zel, si face sa creasca dorinta de
a primi lucrurile pentru care se roaga.
Dar multi nu au o credinta vie. De aceea ei nu primesc o
masura mai mare din puterea lui Dumnezeu... Fac planuri si
proiecte, dar se roaga putin si au intr-adevar putina
incredere in Dumnezeu. Ei gandesc ca au credinta, dar ceea
ce au nu este decat un impuls momentan. Incapabili de a-si
da seama de propriile lipsuri sau de bunavointa lui
Dumnezeu de a binecuvanta, ei nu staruiesc in a-si mentine
cererile inaintea lui Dumnezeu.
Parabolele Domnului Hristos, p.145,146

Roaga-te cat poti de serios, de arzator pentru viata vesnica,
deoarece aceasta este in joc. Stai inaintea Domnului pana cand
inauntrul tau ia nastere un dor de nedescris dupa mantuire si
obtii dovada scumpa a iertarii pacatului. Mart.I, p.175

Efortul personal pentru binele altora trebuie sa fie precedat
de multa rugaciune in taina, pentru ca el cere o mare
intelepciune spre a intelege stiinta mantuirii sufletelor...
Sa lasam inima sa tanjeasca de dorinta pe care o are pentru
Dumnezeu, pentru Viul Dumnezeu. Viata Domnului Hristos a aratat
ce poate face omul atunci cand ajunge partas naturii divine.
Sa cerem deci si vom primi. Cu credinta staruitoare a lui
Iacov , cu insistenta nesovaielnica a lui Ilie, sa cerem
pentru noi tot ceea ce Dumnezeu ne-a fagaduit.
Parabolele Domnului Hristos, p.149

Rugaciunea credintei este cea mai mare putere a crestinului
prin care va birui cu siguranta pe Satana. Mart.I, p.296

Dumnezeu a notat rugaciunele lor serioase, sfasietoare, in
agonie, pentru ca ei sa poata avea lumina. Mart.I, p.432

-Cu toate ca nu le sunt ascultate rugaciunile imediat, credinta
nu le slabeste, ci se lupta cu Dumnezeu in rugaciune.
-Sufera cea mai intensa neliniste, groaza si amaraciune.
-Continua sa se roage si sa se umileasca inaintea lui Dumnezeu.
-Se prind de puterea lui Dumnezeu ca si Iacov prins de Inger.
Sfintii trec printr-o lupta sufleteasca (mentala) luptandu-se
cu Dumnezeu pentru ajutor.
Iacov s-a luptat cu ingerul si a fost biruitor la Iaboc. Oare
cati cunosc astazi ce inseamna a te lupta cu Dumnezeu? Cati
cunosc Iabocul? Cine primeste binecuvantarea divina?
Liviu Olteanu - "Inchiderea harului", p.142

Timpul de suferinta si chin din fata noastra va cere o
credinta care sa suporte oboseala, amanarea si foamea -
o credinta care nu va slabi, desi va fi aspru incercata.
Timpul de har este acordat tuturor ca sa se pregateasca
pentru timpul stramtorarii. Iacov a biruit pentru ca a fost
staruitor si hotarat. Biruinta lui este o dovada a puterii
rugaciunii staruitoare. Toti cei care se vor prinde de
fagaduntele lui Dumnezeu, cum s-a prins el, si vor fi
seriosi si staruitori cum a fost el, vor reusi asa cum a
reusit el. Aceia care nu sunt dispusi sa se lepede de sine,
sa se lupte inaintea lui Dumnezeu, sa se roage mult si
staruitor, pentru binecuvantarea Sa, nu o vor primi. A te
lupta cu Dumnezeu - cat de putini stiu ce inseamna lucrul
acesta! Cat de putini sunt aceia care si-au inaltat sufletul
catre Dumnezeu, cu o dorinta atat de puternica, pana ce
toata puterea a ajuns la limita. Cand valurile disperarii,
pe care nici o limba nu o poate exprima, se revarsa peste
cei ce se roaga, cat de putini se prind cu credinta
statornica de fagaduintele lui Dumnezeu?
"Tregedia Veacurilor", p.622

Aceia care amana pregatirea pentru ziua Domnului nu o pot
castiga in timp de stramtorare, sau in oricare alt timp dupa
aceasta. Cazul tuturor acestora este fara nadejde.
Liviu Olteanu, "Inchiderea harului", p.142

John Wesley scria: Ridica mainile obosite, prin credinta si
rugaciune; sprijina genunchii slabanogiti. Ai postit si te-ai
rugat cateva zile? Asalteaza tronul harului, persevereaza fara
incetare si vei avea parte de mila.
(E.M. Bounds, "Purpose in prayer", p.75)

Rugaciunea mai multa si de calitate va aduce cel mai sigur si
mai rapid triumf pentru cauza lui Dumnezeu.
(John Foster, citat in Bounds, "Purpose in prayer", p.20)

Se spune ca Martin Luther ar fi zis: Am atat de multe lucruri
de facut astazi incat trebuie sa petrec primele patru ore din zi
in rugaciune. Edwin Gelafar, "Ganduri despre rugaciune", p.34

Martin Luther sau Jonathan Edwards - care obisnuiau sa petreaca
ore si ore intregi in rugaciune...
Edwin Gelafar, "Ganduri despre rugaciune", p.48

Stabiliti-va o zi pentru rugaciune intensiva. Puteti fi singur
sau impreuna cu altii. Folositi intreaga zi pentru rugaciune
continua. Petreceti-va timpul intr-o conversatie activa cu
Dumnezeu… Un singur scop: sa va aduca mai aproape de
Mantuitorul si sa va puna in legatura cu El intr-o forma de relatie
permanente prin rugaciune. Kriss Coffin Stevenson,
"ABC-ul rugaciunii necurmate" , p.47 (Prelegeri pentru
saptamana de rugaciune a tineretului, 1995)

John Welch, ginerele lui Jhon Knox, a fost unul dintre cei mai
inflacarati oameni ai rugaciunii pe care i-a cunoscut vreodata
lumea noastra. El considera ca o zi in care nu petrecea sapte
sau opt ore cu Dumnezeu, in rugaciune si in studiul Scripturii,
era o zi pierduta.
H.M.S.Richards, Jr, Daniel R. Guild, "Vesti mai bune ca
niciodata", p.105 (Devotional 2002).